View Single Post
  #2  
Vechi 18.06.2013, 16:35:02
stefan florin's Avatar
stefan florin stefan florin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.02.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.838
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Simpla existență a foștilor homosexuali constituie cel mai bun argument al ideii că homosexualitatea poate fi învinsă. Începând cu anul 1970 chiar a și luat ființă mișcarea ex-gay (mișcare a foștilor homosexuali - persoane care și-au schimbat orientarea sexuală de la homosexualitate la heterosexualitate) care vine an de an cu noi și noi mărturii ale foștilor homosexuali care dovedesc prin înseși viețile lor că schimbarea este posibilă.

Ce este homosexualitatea? Termenul „homosexualitate" este un termen general folosit pentru a desemna atracțiile emoționale și sexuale fațăde persoane de același sex. În practică, termenul de „homosexual" se aplică acelei persoane care întreține relații sexuale cu persoane de același sex. Cu toate acestea, nu întotdeauna aceste persoane se consideră „homosexuali". De asemenea, termenul este folosit de activiștii pro-homosexualitate și pentru cei ce au numai atracții fată de același sex, fără a întreține și relații.
Cercetările științifice arată că homosexualitatea nu este înnăscută și cănu este o boală, ci un comportament deviant, format în urma interacțiunii complexe între o multitudine de factori: conflicte personale, traume emoționale din trecut, nevoi sufletești neîmplinite, incertitudine cu privire la identitatea sexuală, înstrăinarea de părintele de același sex, abuz sexual, teamă de intimitate cu sexul opus, o eventuală cauză hormonală, influențe și propagandă prin mass-media, diferite opțiuni personale și altele.
Proces de transformare, nu soluție-minune
Această cauzalitate este rareori conștientizată; ea este adusă la lumină de obicei în cadrul ședințelor de psihoterapie, prin care subiectul este ajutat să se cunoască pe sine și să identifice acele motive și evenimente care determină și „argumentează" emoțiile și comportamentele sale prezente. De aceea, eforturile de eliminare a acestor atracții din viata individului se concentrează pe identificarea și rezolvarea cauzei, nu a efectului - homosexualitatea. Astfel, persoane care se auto-identificau ca homosexuale și care nu urmăreau o schimbare, după ce au au venit la psihoterapeut pentru alte probleme, au constatat la sfârșitul terapiei că nu mai sunt atrase de persoane de același sex. În unele cazuri, terapia pentru o anumită problemă psihologică rezolvă indirect și problema atracțiilor homosexuale. În timp ce în societatea de astăzi fiecare individ are libertatea aproape absolută de a adopta ce stil de viată dorește, opțiunea acelor homosexuali care vor să se schimbe trebuie respectată, nu îngrădită în virtutea unor motive politice sau trenduri sociale.
O decizie personală și documentarea sunt esențiale pentru reușita unui proces de schimbare. Cine crede că homosexualitatea este înnăscută cu siguranță nu va crede că homosexualii se pot schimba. Cu toate acestea, numeroase persoane care s-au confruntat cu atracții nedorite față de același sex, persoane care au refuzat să accepte minciunile propagandistice, au realizat o tranziție către heterosexualitate. Firește, activiștii homosexuali încearcă să spună fie că asemenea persoane pur și simplu nu există, fie că acele persoane nu erau homosexuali (deși au avut ani la rândul o identitate și un comportament homosexual), fie că acele persoane doar pretind că au scăpat de homosexualitate.
Ce au făcut și fac cei ce vor să scape de atracțiile homosexuale? În general, cei ce s-au decis să-și rezolve această problemă au considerat că atracțiile și eventual comportamentul homosexual nu sunt conforme cu planurile lor și viziunea lor de viață și/sau cu credința lor religioasă. Odată informați că se poate scăpa de homosexualitate și că aceasta implică un proces de transformare, nu o soluție-minune, acești oameni fie au apelat la un psihoterapeut, fie au mers prin credință și au apelat la resurse religioase, fie au folosit ambele căi.
Paradoxul terapiei reparative
Nu toți duc la bun sfârșit această schimbare. Conversia către heterosexualitate este un proces a cărui durată depinde de problemele din trecutul personal (cele care au condus la formarea acestor atracții), de stilul de viață actual al persoanei și, mai presus de toate, de voința pe care persoana este dispusă să o pună în acest proces. Astfel, unii care au pornit pe acest drum s-au oprit la jumătate și au renunțat, întorcându-se la comportamentul homosexual și readoptând o identitate gay. Alții au avut căderi, dar s-au ridicat și au mers mai departe, ajungând la țintă. Există și studii, dar, mai mult, chiar cei ce au scăpat de homosexualitate - foștii homosexuali sau ex-gay - sunt o dovadă vie că homosexualitatea nu este înnăscută și că se poate scăpa de ea.
De ce te-ai schimba? Ce anume te-ar putea motiva să acționezi împotriva impulsului „natural", apucând-o pe un drum care implică decizii fundamentale, ambiție, căderi și ridicări? Atunci când cercetătorul dr. Robert Spitzer a pus această întrebare unui număr de 200 de bărbați și femei care declarau că s-au schimbat, primul răspuns a fost acela că, pentru ei, stilul de viață homosexual nu fusese satisfăcător din punct de vedere emoțional (81% dintre respondenți), urmat cu 79% de către cei care au afirmat că acesta venea în conflict cu credința lor. Optzeci și cinci la sută au declarat că acel stil de viață constituia un obstacol în calea dorinței lor de a se căsători sau de a rămâne căsătorit.
Potrivit unor critici ai terapiei reparative (pentru schimbarea orientării sexuale), acești terapeuți nu fac decât să-i îndemne pe clienți să-și suprime, să-și nege și să-și respingă sentimentele homosexuale. Totuși, o privire mai îndeaproape oferă o altă perspectivă. Aici este paradoxul terapiei reparative: ea are succes numai dacă clientul întâi de toate își recunoaște și își acceptă aceste sentimente nedorite. Cu cât persoana în cauză vede mai mult în interiorul său acel lucru pe care îl respinge, și îl vede în lumina adevărului, cu atât acel lucru se disipează. Ideea nu este să-ți întorci privirea de la sentimente, ci să privești dincolo de ele.
Simpla existență a foștilor homosexuali constituie cel mai bun argument al ideii că homosexualitatea poate fi învinsă. Începând cu anul 1970 chiar a și luat ființă mișcarea ex-gay (mișcare a foștilor homosexuali - persoane care și-au schimbat orientarea sexuală de la homosexualitate la heterosexualitate) care vine an de an cu noi și noi mărturii ale foștilor homosexuali care dovedesc prin înseși viețile lor că schimbarea este posibilă.
(Material realizat de Vlad Botez pe baza informațiilor oferite de www.homosexualitate.ro)
aici parerile sunt impartite. Unii zic ca acesta maladie nu se vindeca, desi eu personal cred ca homosexualitatea se vindeca prin tratament
Reply With Quote