cred ca El ne lasa sa ratacim pana ne saturam si de atata departare ne rupem in interior .. ne lasa adica sa cotrobaim prin ale iadului ca sa vedem ce urat, ce rece si ce intunecata si groaznica este existenta si viata fara El.. apoi cand regretam, ne da o petrecere in inima, taie vitelul cel gras si parca El insusi se pocaieste , te intelege, nu te acuza de nimic, doare te iubeste si te mangaie... dar majoritatea dintre noi mai intai cadem si ratacim.. putini se nasc crestini si o tin asa toata viata..
|