O altă expresie a frumuseţii ortodoxiei este cea din parabola grăuntelui de muştar:

„Asemănatu-s'a împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
Acesta este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui“.

Gândul meu se opreşte la micile seminţe de ... gând bun... pe care le-am sădit când şi când şi care, fără ştirea mea, au răsărit, au înmugurit, adunându-se câteodată în trăiri minunate, surpinzătoare...