Nu am citit decit inceputul si sfirsitul acestui fir de mesaje, imi cer scuze daca repet ceva.
Poate am pus cap la cap gresit citatele de mai jos, dar mie mi-a iesit ca menstruatia nu e pacat:
Levetic, 15, 20-33, rezumat: femeile din Legea Veche, aflate la menstruatie erau considerate ca pacatoase si spurcate din cauza firii lor, de altfel tot ce lua contact cu o femeie în acea perioada este spurcat, iar singura modalitate de ispasire este aducerea de turturele/pui de porumbel la usa cortului marturiei.
Daca femeia ar fi considerata spurcata si astayi probabil ar trebui sa aduca porumbei la biserica si sa i se citeasca vreo rugaciune special conceputa pentru aceasta problema
O serie de lucruri sunt considerate spurcate in Vechiul Testament, în Noul Testament nu mai sunt considerate astfel.
In Noul Testament problema apare in Matei 9, 20-26: Iisus nu a mustrat-o pe femeia cu curgere de sînge de 12 ani ca s-a atins de El, si deci potrivit Legii Vechi L-ar fi spurcat, El nu considera ca s-a spurcat si ca trebuie sa astepte pina seara si continua imediat sa faca minuni, tot in sensul ca nu era vreo problema de spurcare este folosirea cuvîntului „indrazneste” adesat femeii din versetul 22 (a se vedea și Marcu 5, 25-43 și Luca 8, 43-56).
Dacă cineva ar considera păcat al părții femeiești perioada de menstruație, ar trebui reconsiderate unele lucruri de bază ale ortodoxiei, de pildă:
„Nu în trup este sursa răului, ci în libertatea de a alege a omului.”, Ignatie Monahul, Lexicon Filocalic, ed. Cavallioti, 2005, p.289
In textul de mai jos nu este vorba de femei, ci de calugari care fara sa faca ceva in acest sens, cad in necuratie, oare nu se poate generaliza si pentru femei?
Sfîntului Atanasie cel Mare:
„Toate fapturile lui Dumnezeu sint bune și curate; fiindca Cuvintul lui Dumnezeu n-a facut nimic netrebnic și necurat; caci, după Apostol, ai lui Hristos buna mireasma suntem intre cei ce se mintuiesc’ (IICor.2,15). Dar fiindcă sagețile diavolului sint diferite si de multe feluri, si pe cei mai curați la minte se nevoieste a-i tulbura, [...] Caci spune-mi mie, iubite și preacucernice, ce pacat sau necuratie are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot asa ca si cum cineva ar voi sa aduca invinuire pentru secretia ce se elimina prin nari si pentru scuipatul ce se elimina prin gura; dar avem sa spunem inca mai multe si despre curgerile din pintece, care sint necesare celui viu pentru viată. Și apoi daca credem ca omul este faptura miinilor lui Dumnezeu, dupa dumnezeiestile Scripturi, cum se putea face din puterea curată un lucru spurcat? ‚Daca suntem neam al lui Dumnezeu’ dupa Faptele dumnezeiești ale Apostolilor (17, 28-29), ‚apoi nimic necurat nu avem în noi’; fiindca numai atunci ne spurcam cind faptuim pacatul cel prea puturos. Iar cind se intimplă vreo scurgere fireasca involuntara, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe linga celelalte o suferim si pe aceasta.” Floca, Ioan N., Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 2005, ed. a III-a, pp. 368-371
„[...] în toată Grecia toate femeile intră în această perioadă în biserică [...]” si
„Parinti greci considera că textele din Levetic care vorbesc de necurata femeii in aceasta perioada s-au referit doar la femeile de sub Legea Vechiului Testament. Iar textul Sfintului Dionisie al Alexandriei care opreste intrarea femeii in biserica e considerat ca avind o justificare care tine de igienă, nu de argumente teologice”
Vasile, Danion, Tinerii și sexualitatea. Întrebări și răspunsuri, București, ed. Lucman, 2006, pp. 76-77
In incheiere dau citat urmatorul canon al Sfintilor Apostoli:
„Daca vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricine din catalogul (cinul) preotesc, se tine departe (s-ar abtine) de nunta, si de carnuri si de vin, nu pentru înfrinare, ci din scirba, trecind cu vederea (uitind) ca toate sint foarte bune si ca barbat si femeie l-a făcut Dumnezeu pe om, ci hulind, ar cleveti faptura, ori sa se indrepte, ori să se cateriseasca si sa se îndepărteze din Biserica (să se afuriseasca). Asemenea si laicul.” Floca, Ioan N., Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 2005, ed. a III-a, p. 38
|