As adauga in lista acestor oameni deosebiti, doi medici de la Clinica Pediatrie I Cluj. Doamna conferentiar Clotan Eufemia Doina, tanti Miuta cum ii spuneau copiii si domnul doctor Lazar Calin, nenea Calin.
Din pacate, din cate stiu nici unul din ei nu mai lucreaza in sectia de Hematologie a Clinicii. Doamna Miuta s-a pensionat iar domnul Lazar Calin este director, nu stiu daca mai merge pe sectie.. Din pacate.
Pentru cine stie ce inseamna Sectia Hematologie, adica boli grave ale sangelui care necesita internari lunare sau bilunare, este usor de inteles ce mare binecuvantare au fost acesti doi medici care au trasformat salonul in a doua familie a copilasilor bolnavi.
Va inchipuiti un medic, care atunci cand am mers la prima internare, imaginati-va cu ce grija, emotie, trauma, incercand sa-i dau- ceea ce se numeste "darul"- mi-a raspuns: eu am salariu, tineti-va "darul", ca veti avea nevoie?
Doctorul Lazar, daca cineva ii aducea "ceva", punea deoparte si cand avea de trimis copii nevoiasi, parasiti, la alte sectii, alte clinici, le punea "ceva-ul" in brate si-i trimitea la colegii lui.. Stiu acestea de la fiica mea. Doctorii nu stateau in cabinete decat rareori -desi existau- cabinetul lor era salonul cu copii.
Timp de 17 ani cat fiica mea a fost pacienta acestei sectii, am avut ocazia sa vad, sa cunosc doi oameni daruiti copiilor, extraordinar de bine pregatiti profesional, adevatati doctori fara de arginti.
Doctorul Lazar a fost studentul dnei Miuta, format de dansa, l-a facut asemenea ei. Daruit total copiilor, cald, uman, apropiat si deosebit de bun profesional. Amandoi prieteni ai copiilor.
Copiii i-au iubit pe acesti doctori. Fiica mea megrea cu drag la spital, incercati sa va imaginati asta, la transfuzii, o data de doua ori pe luna, cum era nevoie, stiindu-i pe ei acolo.
Cand a venit in sectie doctorul Lazar, am intrebat-o pe fiica mea daca are familie, daca are copii, ei copiii stiind toate "secretele". Stiti ce mi-a raspuns? "Cand sa faca copii, mama, ca toata ziua e in spital aici cu copiii!?"
(L-am intalnit acum cativa ani de mana cu o mogaldeata, fiica lui, tare mandru de ea, Dumnezeu sa le dea sanatate tuturor)
In ultimele trei-patru luni de viata ale fiicei mele a fost adusa o noua doctorita, probabil asta a fost ratiunea "inaintarii" doctorului Lazar, sa i se faca loc. Desi el este extrem de activ si folositor si in aceasta noua functie, ar fi fost, zic eu, mult mai folositor langa acesti copii majoritatea grav bolnavi.
Despre aceasta doctorita prefer sa nu vorbesc, nu era si presupun ca nu este nici azi asemenea celor doi.
Copiii, cu instinctul lor care nu da gres, nu au placut-o de la bun inceput si regretau pe nenea Calin si tanti Miuta. Fiica mea mi-a spus de la bun inceput impresia ei si nu a dat gres.

Dumnezeu sa le rasplateasca acestor doi oameni, lor si familiilor lor, pentru daruirea si binele mult pe care l-au facut atator copii, oamenii acestia cu inima mare si suflet nobil.

In aceasta Clinica, mai exista doctori buni si oameni minunati, din vechea garda gasita de noi in 1982, cand am mers prima data la clinica, si care erau acolo inca in 1999: dr Miresteanu, dr Manasia, dr Popa, dr " tanti Eva" si altii, imi pare rau ca nu-mi amintesc toate numele, pe toti i-as trece aici.
Eu ii consider pe toti MARI ROMANI SI MARI OAMENI, desi tanti Eva, e MARE ROMANCA UNGUROAICA (acuma fac o gluma..). Dansa a infiat, din cate stiu eu de la fiica mea, unul din copiii abandonati in spital, ii lua acasa pe rand la sfarsit de saptamana pe acesti micuti.
Ma intreb cat vor mai fi, ca sunt oameni si ei, si imbatranesc.
Cine le va urma?
De plecat afara nu stiu sa fi plecat vreunul, desi ar face cinste oricarui renumit spital din strainatate si ar avea lumea la picioare acolo probabil.
Ei au preferat sa slujeasca aici.