[richard_d]

În prealabil postat de glykys

Una e sa iti dai viata pentru credinta (si noi avem martiri), alta e sa le-o iei pe a altora pentru "credinta". O sa imi servesti exemplul cu Inchizitia.

Faptele si actiunile izvorasc din intentie, adica din credinta. Am citit si eu vorba asta la par. Teofil, ca, daca esti om necredincios, dar vrei sa ai credinta, sa faci faptele credintei. Dar cum sa le faci, cand tu esti necredincios?!

Si chiar nu stiu cati musulmani cu capul pe umeri ar vedea ca martir un kamikaze...oricum, se stie ca, in astfel de cazuri, e, mai degraba, un substrat politic, nu religios, asa cum a fost, la inceput, si in cazul Inchizitiei. Nu ii dureau pe ei de catarii aia atat ca refuzau Sfintele Taine si ierarhia bisericeasca, ci mai ales ca refuzau sa recunoasca autoritatea regala...

Vrei sa iti enumar o serie de martiri crestini care au ajuns sfinti dupa ce au savarsit crime in numele Crestinatatii?
Eu subliniam faptul ca omul este cel care conteaza si nu trebuie sa-i justificam faptele prin prisma religiei.