`Noi ducem cu noi pacatele nespovedite si pentru care nu s-a facut canon si nu a fost indreptare, ducem cu noi rautatea parintilor si a bunicilor, ducem cu noi legaturile care au fost asupra lor, ducem cu noi efectele faptelor lor.`
Elena, eu cred ca lucrurile nu stau asa. Textul invocat de tine a fost adresat intr-un anumit context istoric. Binenteles, nu vreau sa relativizez importanta Legii VT, insa lucrurile nu stau chiar asa de simplu. Este vorba de imaginea pe care Dumnezeu o are in fiecare dintre Testamente - asa cum este El vazut de cei carora li se adreseaza. Daca privim din pct. asta de vedere, imaginea de asprime a lui Iahve din VT cu cea de iubire a Dumnezeului NT nu sunt in mod diametral opuse. Dumnzeu este drept, iar noi ne facem responsabili de pacatele pe care le savarsim noi, nu si parintii nostrii. Daca ne referim la afectele pacatelor parintilor e cu totul altceva. Daca vorbim de pacat stramosesc, vorbim de un anumit gen de `vina` rasfranta asupra umanitatii. In cazul pacatelor personale, pedeapsa este una echitabila - ea este strict PERSONALA, desi ea poate parea una comuna sau asa cum inteleg eu ca sustii - transmisibila.
|