Citat:
În prealabil postat de Dumitru73
Preotul de la biserica unde mergeam eu, impartasea copii de pana la 2 ani la sfarsitul liturghiei, chiar daca au mancat. Pe cei de peste 2 ani care nu se puteau abtine de la mancare ii impartasea in timpul slujbei, cand ajungeau. Nu cere nici unui copil sa ajuneze.
|
Da, Dumitru, pai solutia asta nu mi se pare corecta pentru ca ii da impresia copilului ca impartasania este un act exclusiv individual. O este si un act comunitar.
Oricum, daca liuturghia incepe la 10, nu prea vad cum poti tine un copil care in general se scoala la 6-7 dimineata nemancat chiar si pana atunci..
Dar in fine, asta nu este discutia noastra. Intr-adevar, si in cazul sarcinii ar trebui sa ne bazam si pe ceea ce simtim ca femei insarcinate. Unele nu au nevoie de carne, altele simt ca le ia cu lesin daca nu mananca.. In timpul sarcinii trebuie sa ne ascultal ci corpul, el simte de ce are nevoie. Nu prea e timpul de abtineri si nevointe... Corpul nu ne mai apartine in aceasta perioada (de altfel asta este o forma de asceza - trebuie sa ne multumim uneori sa fim spectatoare a propriului trup)
Daca avem duhovnic casatorit el va sti si din experienta sotiei aceste lucruri, de altfel.
S-a mai discutat despre asta.