„De ce mă urăști, Sfinte Ioane?“
„Mare Sfinte Ioane, te rog, te implor, mijlocește către Domnul nostru și roagă-L să mă învrednicească să devin și eu mamă“, se ruga săraca Arhondula, căsătorită de opt ani. Într-o noapte, Arhondula izbucnește în lacrimi: „Ce ți-am făcut eu, Sfinte Ioane, de ce mă urăști? De ce Dumnezeu nu vrea să-mi dea această bucurie?“ În următoarea noapte, bate cineva la ușă. Femeia vede afară o lumină având chipul Sfântului Ioan, care i-a spus: „Arhondula, ce rugăciune a fost aceea pe care ai făcut-o aseară? Sfinții nu urăsc pe nimeni. Nu este însă voia lui Dumnezeu să dobândești acum copii. Vor mai trece doi ani și va veni și această bucurie“. În urma rugăciunilor, familia a fost binecuvântată cu trei copii care au umplut de fericire casa și inimile părinților.
Spuneam că Sfântul Ioan Rusul este perceput de copii ca un prieten drag.
Așa îl considera și moșulețul Nicolae. „De ani de zile suntem prieteni! Și cum să nu fie așa, dacă îmi împlinește imediat tot ceea ce îi cer?“, spunea tuturor bătrânul. Dar într-un an a venit la sfântul cu o adâncă mâhnire în suflet. Cu o zi înainte tot auzea o voce care spunea: „Așa sunt uitați prietenii?“ Nedumerit de unde vine vocea, a intrat într-o băcănie, unde se auzeau niște cântări bisericești. După ce a aflat de la vânzător că se transmitea în direct la radio slujba de la sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, a plecat acasă într-un suflet. A doua zi era la racla sfântului, cerându-i iertare. „Puțin lucru este să-ți spună un sfânt că l-ai uitat? Pot să-i mai zic acum prieten?“, se văita el, în curăția inimii sale. Dar sfântul îl chemase tocmai pentru că îl considera un prieten drag al său.
Însă sfântul îi ajută și pe cei care nu sunt prietenii lui, care nu se roagă lui. După moartea prematură a soțului, Areti și fiica ei Hrisa au fost alungate de frații soțului din casa lor. După multe procese care au fost în favoarea fraților, Areti a hotărât să renunțe. Însă, în noaptea de dinaintea ultimului proces, văduvei îi spune în vis un tânăr cu fața senină: „Casa e a ta. De proces o să am eu grijă. La orice necaz și primejdie cereți ajutorul lui Dumnezeu și nouă, celor ce-I slujim Lui. Eu sunt Ioan din Rusia. Mergeți mâine la judecătorie liniștite.“ După ce judecătorul le-a dat dreptate, au venit direct la sfântul ca să-i mulțumească, uimite că sfinții lucrează printre noi și ne știu toate necazurile, chiar dacă noi nu îndrăznim să le spunem.
Sunt convins că pelerinajul la racla cu moaștele Sfântului Ioan Rusul poate înmuia chiar și pe cei necredincioși și reci la inimă. Aici simți cu adevărat ospitalitatea și tinerețea sfântului, care prin smerenie și simplitate îți intră la inimă, devenindu-ți un prieten drag.
Viața Sfântului Mărturisitor Ioan Rusul
Sfântul Ioan Rusul s-a născut în jurul anului 1690 în Rusia. A căzut prizonier la turci, în timpul războiului dintre ruși și turci, în jurul anului 1711. Așa a ajuns rob la un ofițer superior turc din Procopie, Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei, pe care l-a respectat și i s-a supus cu smerenie. Pentru că nu l-a obligat să se lepede de Hristos, Dumnezeu i-a dăruit turcului bogății și faimă. Cu toate că stăpânul i-a cerut să nu mai locuiască în grajd cu dobitoacele, sfântul nu și-a părăsit locul de nevoință. În urma faptului minunat prin care i-a trimis stăpânului mâncarea preferată tocmai la Mekka, oamenii l-au privit cu teamă și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu. A plecat la Domnul la vârsta de aproximativ 40 de ani, pe 27 mai 1730, la înmormântarea sa fiind prezenți chiar și mulți musulmani. Sfintele sale moaște au fost descoperite peste trei ani, după ce s-a arătat sfântul în vis preotului satului. În anul 1832, Osman Pașa a aruncat moaștele sfântului în foc, dar pentru că au văzut că acesta se mișca prin foc ca un om viu, turcii au fugit îngroziți. Sfintele moaște nu au ars, dar au rămas negre de la fum până astăzi. Moaștele Sfântului Ioan Rusul au fost aduse în Grecia în jurul anului 1924.
La Ioan noi credincioșii să alergăm, cei ce în suferințe și în necazuri ne aflăm, și să cădem strigând cu evlavie din adâncul sufletului: Sfinte, ajută-ne nouă, celor ce ne rugăm ție, aleargă și ne izbăvește din această nevoie. Nu trece, Sfinte, cu vederea, rugăciunea umilă a celor ce aleargă la acoperământul tău."
Cere de la Dumnezeu pace, liniște sufletelor, până la sfârșit răbdare și mântuire sufletelor pentru noi, cei ce ne rugăm ție și lăudăm cele minunate ale tale."
Cu mijlocirile Sfântului Ioan, pe care-l sărbătorim astăzi, să reverse Dumnezeu milostivirile Lui peste noi toți!
Doamne ajuta!