Citat:
În prealabil postat de lidiap
Imi aduc aminte cuvintele preotului la predica: Dumnezeu nu este impotriva bogatiei iar oamenii cu stare nu sunt niste nemernici sau pacatosi. Nu trebuie sa fii neaparat sarac ca sa cunosti foloasele credintei. Sigur, daca ar fi sa ne gandim cati dintre saraci vin la si catre biserica si cati dintre bogati fac acest lucru... E mult loc de interpretare. Se pune problema cum a fost dobandita acea avere (sigur, ne putem intreba de la ce nivel incolo ne consideram bogati, fiecare avem propria noastra scara de valori). Am rude foarte bogate dar cu mare frica de Dumnezeu, practicanti, fac bine si rezultatele se vad in viata linistita si tihnita, plina de roadele credintei pe care o au. Cred ca important este sa avem masura in toate.
|
Exact, si atunci de ce exista tendinta aceasta de a ridica in slavi saracia??? Saracia poate fi o virtute numai in cazul in care alegi aceasta cale de buna voie...insa poate fi catalogata ca si lene pur si simplu. Saracia ii poate apropa pe oameni de Dumnezeu, sau ii poate indeparta, deci depinde foarte mult de caracterul individului si nu de situatia materiala in sine...cred eu.
Eu cred ca oamenii bogati isi pot castiga averea si cinstit, pe merit, muncind mai mult decat o fac altii si de asemenea pot avea o relatie foarte apropiata de Dumnezeu si face foarte mult bine. Practic ceea ce conteaza este ce fac acei oameni cu banii, si cred de exemplu ca daca cineva alege ca mare parte din munca sa sa fie alocata ctitoririi de Biserici, deja lucrurile capata o cu totul si cu totul alta aura....