"Dumnezeu nu aduce oameni pe lume doar ca sa aiba cu cine intretine focul iadului. In afara Bisericii lui Hristos nu ne putem pronunta asupra mantuirii. E o taina lucrul acesta."

E unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am citit aici.
Stim sigur ca au fost fericiti urmatorii:
- cei saraci cu duhul (oameni cu credinta simpla si puternica, greu de smintit de pierdere in detalii)
- cei ce plang: pocainta sincera este proxima botezului si il indreapta si pe cel spurcat din pacate
- cei blanzi (oameni care nu tulbura lumea pentru posesiuni si cresterea egoului)
- cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate - spune apostolul Petru:
„Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite“, si cand spune l-a izbavit nu spune "numai trupeste".
- cei milostivi (au pacate dar natura lor buna va face pe Dumnezeu sa compenseze), iar mai departe in parabola samarineanului milostiv, Iisus spune lamurit ca un samarinean (cazut din dreapta credinta a iudeilor) care indeplineste legea se socoteste fiu al dreptatii mai mult decat cei care respecta litera dar nu implinesc faptele.
- cei curati cu inima (si inainte de crestinismul ortodox dreptul Abel a fost curat ca altfel nu i s-ar fi primit jertfa, pentru Avraam Dumnezeu a stat la targuiala daca sa arda sau nu Sodoma, iar Enoh si Ilie s-au ridicat la cer cu trupul, si acestia sunt cei vazuti si stiuti, dar nu inseamna ca nu mai sunt si altii), iar despre toti acestia spune chiar "vor vedea pe Dumnezeu" (intelegem: inca fiind in trup), pentru ca inima curata este prin definitie lacasul Lui
- facatorii de pace: daca este slavit ca un drept unul care salveaza o singura viata sacrificand pe a sa, cu cat mai mult cei care cu pretul suferintei sau vietii lor salveaza vieti multe sau chiar suflete de la pierzanie. Caci daca un drept impiedica pe un nedrept de la crima, atunci a salvat si pe cei in pericol si pe cel care era pericolul.
Dar mai mult, spunand "fericiti cei prigoniti pentru dreptate" Iisus la aceasta fericire intra in detalii si spune "ca asa au prigonit pe proorocii de dinainte", deci ca dreptii prigoniti si ucisi nu numai ca se considera "botez al martiriului" dar si cu plata ca de prooroc si sfant in viata vesnica.
Ori noi nu citim acolo ca Iisus vorbea celor deja convertiti, ca a conditionat acestea de cult, ca a spus "cu exceptia..." Nu exista mantuire decat prin Hristos, dar Hristos este prezent in lume fara sa dea socoteala lumii.