Citat:
În prealabil postat de adelina.e
Si eu am cateva nedumeriri.
Daca o persoana tine post, adica se abtine de la mancare, dar numai atat. Nu se abtine de la unele fapte, care nu sunt tocmai pe placul lui Dumnezeu, postul sau este primit?
Imi aduc aminte ca la scoala am invatat cu multi ani in urma ca postul este un sacrificiu pe care omul il face. Omul isi impune niste privatiuni pentru a se apropia de Dumnezeu. Pe an ce trece produsele de post sunt tot mai diverse, produse care imita prin aspect si gust produsele din carne. Mai trebuie doar sa scoata pe piata "friptura de post". Mai este atunci postul un sacrificiu? Este doar o schimbare f mica de meniu. Nu mananci pate, mananci pate de post. Nu mananci cozonaci, mananci cozonaci de post etc. Daca la asta mai adaugi si faptul ca nu prea schimbi comportamentul, ce se alege de post?
|
E clar că există un fariseism al postului. Se poate face fariseism cu orice poruncă, inclusiv cu porunca "iubește pe aproapele tău". A ține post înseamnă a face un sacrificiu. Dacă postul nu mai are această dimensiune sacrificială, nu mai este post. Cel care ar ține un astfel de "post" se aseamănă cu cel care ar spune "mi-am luat o femeie gonflabilă, ca să respect jurământul de fidelitate față de nevastă-mea". Adică, ținând o condiție tehnică a poruncii nu înseamnă că am ținut porunca. Am citit odată copiilor o poveste cu un băiat căruia mama, ca să-l facă să stea acasă într-o zi în care casa era expusă unui pericol, i-a spus: "să nu te depărtezi de ușa casei. Nu după mult timp, băiatul era la râu. E adevărat, scosese ușa din țâțâni și o cărase în spate. Dar nu cred că mama lui a fost prea mulțumită de acest fel de a fi ascultată, ci mai curând mirată. Așa este și maica noastră, Biserica, atunci când îi "respectăm" poruncile în acest fel.