Citat:
În prealabil postat de Copacel
ba s-a identificat cauza.Reprezinta un dereglaj la nivelul neurotransmitatorilor:
adica serotonina, dopamina, etc. Atunci cand acest dereglaj se mentine apar bolile psihice.Vedeniile/halucinatiile apar pe fondul fie unui surplus sau deficit de astfel de neurotransmitatori.Si atunci se foloseste antidrepresive si antipsihotice care regleaza aceste derapaje.Si cam asta e in principiu.
Mai degraba sunt posedati cei care nu se pot lasa de patimi si au devenit sclavii patimilor decat cei care au boli psihice.
In cazul schizofreniei se ia in calcul si factorii de stres prenatali care pot determina schizofrenie la fat, ehehe multe chestii.Dar deh noi inca suntem in sec 6. Prinde-l, exorcizeaza-l si daca nu merge arde-l pe rug.
Nu inteleg de unde aceste concluzii pripite.Una, doua hop dracu' e de vina.  |
Nivelul neurotransmitatorilor redus -> Serotonina da, dereglari de comportament, altele, DEPRESIE.
Insa in cazul asta este vorba de cu totul ALT comportament si as vrea sa-ti atrag atentia asupra unul element absolut neglijat si care este critic pentru analiza fenomenului.
Asa zisii schizofrenici au o capacitate fenomenala: ei genereaza contexte, imagini, CUNOSTINTE, PERSONALITATI, absolut complet straine de ei.
Este absolut imposibil unei persoane limitate sa PRODUCA un astfel de set de imagini care sunt in afara lor.
Adica hai sa judecam drept: dereglare de neurotransmitatori -> depresie.
Lucrul cu dracul -> imagini noi, vedenii, chestii complet 'din afara'.
Eu cand aud de chestii 'din afara', noi, complet altfel, tulburare, iar omul ala de fapt nu are depresie si tulburare de comportament si este stabil pe partea de corp, atunci ma gandesc la dracu.
Care este printre noi. Si la botez noi cu gura noastra zicem: ne lepadam de dracu, si botezul il scoate din noi.
Adica suntem duplicitari - dracul este printre noi, duhurile rautatii, mandria, si restul sunt printre noi, inchipuirea si restul, dar cand e vorba sa le vedem atunci nu mai merge.
Razboiul gandurilor si al imaginatiei nu sunt povesti.
Am vazut posedati care nu stiau ce e cu ei, impatimiti de jocuri de noroc care aveau 'crize', isi inghiteau limba, cand se apropiau de balustrada ceva parca 'ii impingea' sa sara; ei erau bolnavi sufleteste, in patimi si demonizati. Dar mergeau la psihiatru care baga in ei ce stia si el. De departe boala parea sa fie duhovniceasca si nu trupeasca, dar si medicul trebuie sa puna ceva pe masa.