Dar de cand vacuum/vacuitate (gol, vid) este acelasi lucru cu efemer (este si are insusirea de trecator)?
Ca lumea e trecatoare, ca fenomenele se inlantuie si se petrec, ca vesnicia nu e din lumea aceasta dinamica, schimbatoare - inteleg si accept.
Dar de unde, hodoronc pleosc, ca lumea sufera de vacuitate, de inconsistenta, de ...nimic?

Si acum o intrebare pentru tine ca ortodox (ca asa te prezinti, ortodox): Intruparea Fiului lui Dumnezeu este luarea vacuumului in ipostasul Dumnezeirii, spre a invesnici nimicul?
Sau luarea firii omenesti trecatoare, pieritoare, spre a o invesnici.

Ce a invesnicit Hristos prin Intrupare, prin Jertfa pe Cruce, Inviere, Inaltare si sederea la dreapta Tatalui: nimicul sau omul efemer? Ce voieste Domnul sa intoarca la Fiinta: nonexistenta (nimicul, absenta) sau omul care exista deja, ca parte a Creatiei, in ciuda faptului ca piere ca urmare a pacatului?

Daca Hristos Se jertfeste pentru a invesnici nimicul, atunci imi pare ca Il faci slujitor sau instrument al satanei.
Daca El Se jertfeste pentru a purta existenta trecatoare a omului (urmare a pacatului) in Lumina Neinserata a Vesniciei, atunci zic ca Il recunosti si marturisesti ca Fiu al lui Dumnezeu, Mantuitor al oamenilor muritori.

Cum ramane? Cum impaci acum Ortodoxia cu budismul? Ca nu prea vad sa fie cale de mijloc.