View Single Post
  #1  
Vechi 26.11.2007, 02:42:33
strajeru's Avatar
strajeru strajeru is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.11.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru strajeru
Implicit

(Ioan 6, 53).
Sfânta Împărtășanie (Euharistia sau Cuminecătura) este Taina în care, sub chipul pâinii și al vinului, se împărtășește creștinului Însuși Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, înfățișându-se totodată, real și nesângeros, jertfa de pe Cruce a Mântuitorului.
Această Sfântă Taină a orânduit-o Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Care, nu numai că a vorbit despre ea, ci a și înfăptuit-o Însuși, în ajunul răstignirii Sale. După ce a mâncat cu apostolii Săi, luând o pâine și rugându-se Tatălui ceresc, a binecuvântat-o și, frângând-o, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, le-a dat ucenicilor, zicând: Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor (Matei 26, 26–28; Marcu 14, 22–24); Să faceți lucrul acesta întru pomenirea Mea (Luca 22, 19–20).
Iată cum a poruncit Mântuitorul, ca cei ce vor să aibă viață veșnică, să-I mănânce Trupul și să-I bea Sângele Său sub forma pâinii și a vinului, sfințite prin slujba sfântă către Tatăl, prin rugăciuni și cântări de laudă (Matei 26, 26–30; Marcu 14, 22–26).
Și această minune a minunilor – ca pâinea și vinul să fie prefăcute în Trupul și Sângele Domnului, spre a le mânca și a le bea creștinii – s-a dat putere spre a o săvârși numai apostolilor Săi – episcopilor și preoților hirotoniți prin punerea mâinilor preoției (Filipeni 1, 1; I Tim. 4, 14; 5, 17–22; Tit 1, 3–9). Creștinii – oricât de buni ar fi ei înaintea lui Dumnezeu și oricâte minuni ar face – nu pot săvârși taina frângerii pâinii, ci numai episcopii și preoții. Acest lucru este dovedit destul de clar și luminat de Scriptura Vechiului și Noului Testament. Astfel, în Legea Veche, Dumnezeu a orânduit preot pe Aaron și pe copiii copiilor lui din neam în neam, până avea să vină Mesia–Hristos, iar cei ce au îndrăznit să slujească, fără să fie din neamul lui Aaron preotul, au fost pedepsiți groaznic (Num. 3, 10; 16, 1–50; I Regi 13, 1–14; II Paral. 26, 16–21; I Cor. 10, 1–12; Iuda 1, 11; Iacov 4, 3; Rom. 15, 4). În Noul Testament, Domnul nostru Iisus Hristos, schimbând preoția și Legea Veche (Evrei 7, 12), a orânduit preoția nouă cu putere de a lucra cele sfinte și de a ierta păcatele – ca și El Însuși – celor ce se pocăiesc (Ioan 20, 19–23; Apoc. 1, 6; 5, 10; II Cor. 5, 18–20; I Cor. 4, 1; Ps. 131, 9–16).
Astfel, această minunată mâncare – Trupul și Sângele Domnului – nu se găsește nicăieri decât numai la preoții creștini ortodocși. Cine vrea să se mântuiască, merge la Casa Domnului și i se dă, chiar și celor ce n-au bani, nefiind nevoie de plată (Isaia 55, 1–13; Mal. 1, 11; Apoc. 21, 6; Rom. 5, 14–16).
Așadar, trebuie să știi că ceri Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Și fie că ai mânca chiar carne și sânge din trupul Lui de pe Cruce, fie că mănânci pâinea și vinul slujite de preoți, același lucru este.
Sfântul Apostol Pavel spune: Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Ba da! Iar pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos? Ba da! (I Cor. 10, 16). Va să zică nu este o închipuire! Cine nu are această credință este rătăcit și nu are mântuire (cf. Rom. 14, 23). Despre acest Sânge Euharistic ni se spune: Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curățește pe noi de orice păcat (I Ioan 1, 7).
Trupul și Sângele Domnului se poate mânca și mai des, atunci când ne ferim de păcate și când avem viață neprihănită și știința gândului nostru curată și neosândită, pe când Botezul nu se mai poate repeta, după cum este scris (Ef. 4, 5). A ne împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului este chiar poruncă de la Dumnezeu, ca toți – de la prunci până la cei mai bătrâni – să se împărtășească cel puțin de patru ori pe an. Acest lucru ni se arată prin închipuire cu mielul pascal din Vechiul Testament (Ieș. 12, 1–28; Num. 9, 1–14). Însă sfinții apostoli – ni se istorisește – îi împărtășeau pe creștini în fiecare Duminică, deoarece aceia care credeau în Iisus stăruiau în învățătura apostolilor și în comuniune, fiind nelipsiți de la biserică în toate zilele. Pentru aceasta apostolii frângând pâinea în casă, luau împreună hrana cu bucurie și întru curăția inimii (Fapte 2, 42-46; 20, 7–11).
Mai târziu, Biserica a statornicit ca creștinii să se împărtășească de patru ori pe an, în cele patru posturi. Desigur, unii din cei evlavioși s-au împărtășit și de mai multe ori, după cum și astăzi sunt mulți care se împărtășesc mai adeseori într-un an și este cu atât mai bine, numai să aibă pregătirea cuvenită. Căci ori de câte ori mâncăm și bem Trupul și Sângele Domnului, vestim moartea Lui, până va veni a doua oară (I Cor. 11, 26).
Această Sfântă Taină preoții o dau noului botezat, chiar la Botez, după ce a fost uns cu Sfântul Mir, care este pecetea Duhului Sfânt. Astfel i se dă copilului Trupul și Sângele Domnului până la vârsta de 7 ani, urmând ca de la această vârstă mai înainte să se spovedească la preotul duhovnic (să-și mărturisească păcatele sale) (cf. I Ioan 1, 9) și să se vadă dacă este vrednic de Trupul și Sângele Domnului. Pentru cei ce vor să se împărtășească fiind maturi, Sfântul Apostol Pavel recomandă ca fiecare să se cerceteze pe sine și numai apoi – după spovedanie și cu dezlegarea duhovnicului – să se împărtășească cu Trupul și cu Sângele Domnului. Căci cine va mânca și va bea cu nevrednicie Trupul și Sângele Domnului, judecată lui își mănâncă și bea, nesocotind Trupul și Sângele Domnului (I Cor. 11, 27–29; Evrei 6, 4–6).
Sectarul: Pâinea și vinul de la «Cina Domnului» sunt pâine naturală și vin natural. Ele numai închipuie sau simbolizează Trupul și Sângele Domnului, fără să fie de fapt. Așa a fost chiar și la Cina cea de Taină, ceea ce se vede în cuvintele de atunci ale Mântuitorului: Adevăr grăiesc vouă, că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou, întru împărăția lui Dumnezeu (Marcu 14, 25; Matei 26, 29). Deci este vorba de «rodul viței», ceea ce înseamnă că vinul a rămas vin natural și nu s-a prefăcut în Sânge. De aici rezultă că el numai simbolizează Sângele Domnului, iar nu și este cu adevărat.
Preotul: Omule rătăcit de la adevăr și sucit la înțelegere, cuvintele de mai sus (Marcu 14, 25; Matei 26, 29) au fost spuse de Mântuitorul cu privire la primul pahar care, într-adevăr, conținea vinul natural. Însă Sfânta Împărtășanie a fost așezată de Mântuitorul Iisus Hristos după cină, la al doilea pahar, căci atunci a zis Mântuitorul: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu... (Luca 22, 17–20). Deci ceea ce la Marcu este incomplet, se completează și se lămurește la Luca. Matei încă nu vorbește decât de un singur pahar, anume de cel Euharistic (al Cuminecăturii). La Luca însă observăm că este vorba de două pahare, și că Sfânta Împărtășanie a fost așezată la al doilea pahar. Astfel, cuvintele care se referă la primul pahar nu sunt în legătură cu Sfânta Împărtășanie, cum este cazul și cu citatul de la Marcu (14, 25).
Sectarul: Cuminecătura sau Cina Domnului este o simplă cină comemorativă, un ospăț, un banchet sau o masă prietenească la care se consumă pâine și vin, în amintirea Cinei de Taină, a patimii și a morții Domnului. Așa a rânduit Mântuitorul, zicând apostolilor Săi: Aceasta să faceți întru pomenirea Mea (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24–25). Iar Sfântul Apostol Pavel zice: De câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar, moartea Domnului vestiți, până la venirea Lui (I Cor. 11, 26). Scopul este, așadar, adâncirea credinței și a evlaviei creștine, prin simbolul ce-l reprezintă, iar nu mâncarea cu adevărat a Trupului și Sângelui Mântuitorului, nici permanentizarea jertfei de pe Golgota.
Preotul: «Cina Domnului» nu este o simplă comemorare a morții Domnului, cum vi se pare vouă sectarilor. Căci pâinea și vinul de la această «cină» sfântă nu au fost numai simboluri ale Trupului și Sângelui Domnului, ci cu adevărat Trupul și Sângele Său. Mântuitorul ne-a învățat acest adevăr, căci El nu a zis: „Luați, mâncați, căci pâinea aceasta este un simbol al Trupului Meu” sau „vinul acesta este un simbol al Sângelui Meu”. Nu! Ci a zis: Acesta (pâinea) este Trupul Meu și acesta (vinul) este Sângele Meu (Matei 26, 26–28; Marcu 14, 22–24; Luca 22, 19–20).
Așadar, după cum pâinea și vinul Euharistic nu sunt numai niște simboluri, ci adevărat Trupul și Sângele Mântuitorului, tot astfel și «Cina Domnului» – cum o numiți voi, sectanții – nu este doar o simplă cină prietenească unde se mănâncă pâine și se bea vin. Ci această Cină a Mântuitorului are caracterul de Taină, deoarece prin ea se împărtășește darul Sfântului Duh, care iartă păcatele și sfințește. Totodată, ea are și un caracter de jertfă, pentru că ea întrunește toate condițiile unei jertfe: Trupul și Sângele Domnului care se frânge și se varsă pentru noi spre iertarea păcatelor. Deci are și însușirea de jertfă ispășitoare. Aceste caracteristici fiind de cea mai mare însemnătate pentru noi, nu trebuie să fie trecute cu vederea sau socotite numai niște simple simboluri.
Sectarul: Euharistia nu poate să fie o jertfă nesângeroasă a Mântuitorului, de vreme ce Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfă o singură dată, pe Golgota, și ea nu se mai poate repeta niciodată (Evrei 9, 28; 10, 14). Ori, dacă Euharistia ar fi acea jertfă, ar însemna că ea se repetă de atâtea ori de câte ori este săvârșită Sfânta Împărtășanie, ceea ce ar fi în contradicție cu Sfânta Scriptură.
Preotul: Într-adevăr, Hristos S-a jertfit o singură dată și Jertfa Lui nu se mai repetă, pentru că, de s-ar mai repeta, ar însemna că ea n-a avut efectul așteptat și ar fi fost asemenea jertfelor din Vechiul Testament. Însă de vreme ce ea a avut acel efect, orice repetare a ei este fără rost. Până aici suntem de perfect acord cu voi.
Dar din aceasta nu rezultă că Sfânta Euharistie nu poate să fie jertfa cea unică a Domnului, de pe Golgota, adusă în chip nesângeros. Ea nu repetă jertfa de pe Golgota, ci numai continuă, o actualizează și o permanentizează, făcând ca roadele ei să fie întotdeauna prezente și vii în sufletul și trupul nostru, până la a doua venire a Domnului. Mântuitorul Însuși ne-a îndemnat ca jertfa Trupului și Sângelui Său – și în același timp aducerea ei – să nu înceteze până la venirea Sa cea de apoi (Luca 22, 19; I Cor. 11, 25–26). Pe de o parte se spune că jertfa Sa se aduce o singură dată, iar pe de alta, că acea jertfă va trebui să o aducem până la venirea a doua. Această contrazicere aparentă cade numai dacă ținem seama de învățătura noastră, în timp ce prin învățătura sectară, ea nu poate fi înlocuită. Așadar înțelege omule nelămurit care susții ceea ce nu înțelegi și ține minte că Sfânta Euharistie nu repetă jertfa de pe Golgota, ci numai o continuă, o accentuează și o permanentizează.
Sectarul: Preoții sunt oameni păcătoși și imorali, fiind deci cu neputință ca un preot păcătos să poată săvârși o minune ca aceasta, neînchipuit de mare, de a preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele Domnului.
Preotul: Preoții, într-adevăr, pot fi păcătoși și imorali, pentru că și ei sunt oameni; totuși, nu toți sunt atât de păcătoși precum îi învinuiesc sectarii voștri. Un lucru însă trebuie de știut: nu preoții sunt cei care prefac pâinea și vinul în Trupul și Sângele Domnului, ci Duhul Sfânt. Preoții numai se roagă lui Dumnezeu ca să trimită Duhul Sfânt și să prefacă aceste Sfinte Daruri în Trupul și Sângele Mântuitorului. Oricât de păcătoși ar fi preoții, au de la hirotonie darul special al Sfântului Duh pentru săvârșirea slujbei și a celor sfinte. Darul acesta nu-l au nici îngerii din cer și nimeni dintre oameni, afară de preoți. Iată de ce le este cu putință această minune mai presus de minte și de cuvânt.
Voi sectarilor care sunteți întunecați la minte de diavolul, după cum nu puteți înțelege și alte taine din Sfânta Scriptură, așa și puterea acestei Taine rău o răstălmăciți, spre a voastră pierzare.
Reply With Quote