e groaznica ushurintza cu care te intorci sau te lepezi sau te revoltzi... si totusi Iisus ne-a iubit pana la sfarshit... nu stiu cum se face ca zilnic lepadarile sunt iminente, iar mai nou nu stiu de la ce am capatat si un soi de repulsie... e groaznic, dar...
Nu trebuie sa fim tradatori,
Nu trebuie sa fim uracioshi
Nu trebuie sa fim obtuzi,
Nu trebuie sa fim rautaciosi,
Nu trebuie sa fim fanatici si cerebralizatzi
Nu trebuie sa fim delasatzi si nestiutori
Nu trebuie sa fim tradatori de tradatori ai unor tradatori cu tradatori
Vorbe goale pana la urma... zic unii (gurile rele).
Iisus ne-a iubit si a rezistat pana la sfarshit fiind mereu dispus sa ne reprimeasca. Nu e niciodata prea tarziu sa faci un bine...
Nu ne-a cerut sa fim altfel de cum suntem dar nici sa ramanem neschimbatzi in cele rele ca o medalie a personalitatzii...
Mereu mi-e frica si mereu am impresia ca daca ceva ma da peste cap, sau ma reintoarce impotriva ash fi mai rau chiar ca un demon obijnuit... si apoi de ce am impresia ca ash fi mai bun? Poi deja m-am obijnuit sa cam fac ce fac si ei:
-sa urasc desi n-ash vrea, sa posed ca poate mi-ar place, sa fiu buricul pamantului ca nu strica, sa ma maniu, se neglijez, sa fiu rau si intransigent... sa nu fie... ei vedetzi ca iar am ajuns in centrul discutziei, subtil m-am infiltrat... si practic un pic deja am si tradat, fireshte... trist si dinpacate adevarat, sa nu fie... ca ce poate fi mai urat si mai josnic decat nishte spurcaciuni indulcite, micshorate si perverse... dar Domnul nu ne-a lasat, si sfintzii lui lucreaza pentru noi si nu ne lasa... ca Domnul a intrat in Ierusalim, A trecut piatra printre pietrele Sale si nimeni nu l-a cunoscut... nimeni nu l-a auzit... nimeni nu l-a stiut nici ce face si nici unde se duce nici incotro merge nici de unde vine... Si piatra lepadata ajunge incet insfarshit si la inima noastra, sa ne acopere cu puterea sa... pentru ca:
Sa fim iubitori si oneshti
Sa fim altruishti si buni
Sa fim iertatori si modeshti
Sa fim simpli si in cele din urma:
Sa meritam sa fim ai Lui... candva, peste timp!
Raspuns catre Iosif:
-suntem!, trist este ca ne cam place si sa ne cam laudam cu asta! (teoretic si ipotetic vorbind fara a face referire catre cineva anume)
si intrebare?
-ce este pericopa domnilor ca m-atzi omurat cu ea?
|