Glykys, Ekaterina, dl Mihnea Dragomir, dragii mei, va multumesc din inima pentru raspunsurile dumneavoastra, m-au ajutat foarte mult! Multumesc si celor care s-au rugat poate pentru bunica mea. Inca o data, multumesc !
Astazi a fost o zi indoliata in familia si in sufletul nostru, ziua inmormantarii bunicii noastre dragi. Scriu dar inca nu-mi vine sa cred, mintea mea refuza sa constientizeze realitatea. Dupa 11 zile de agonie , bunica s-a dus la Domnul. Luni i s-a inrautatit foarte mult starea, tragea sa moara -cum se spune-, iar seara, la ora 21:00, a decedat. Inainte cu vreo ora de deces, insa, i-am pus o icoana in mana, moment in care (aproape instant) s-a linistit, au incetat zgomotele acelea ciudate, respiratia i s-a usurat cumva si chinul n-a mai durat mult. Mare este puterea icoanelor si a lui Dumnezeu ! Dar totusi, greu momentul in care ii tii bunicii lumanarea, in care o vezi practic cum se stinge, cum moare sub ochii tai, aproape ca-i vezi sufletul iesind din trup...greu, greu greu !
Ce-am constatat:
--- Nu iese fum fara foc, nu se nasc superstitiile fara o bruma de adevar in ele. Una din credintele care m-a frapat a fost cea legata de ceasul mortii: ne-au zis mai multe persoane sa fim atente in jurul orelor 3,6,9,12 (multiplii de trei), pentru ca atunci e probabilitatea mai mare. Si, intr-adevar, cand se apropiau ceasurile, incepeau si crizele bunicii..apoi se linistea, apoi peste trei ore iar incepeau si tot asa. Identica situatia si luni seara, dovada ca s-a intamplat tragedia la 9 fix. Alte superstitii adevarate vizeaza semnele prevestitoare mortii, nu intru in detalii ca deja mi se face pielea de gaina.
--- Totusi, exista preaaaa multe traditii,superstitii si obiceiuri pagane, iar sintagma "cate bordeie, atatea obiceie" e la ea acasa. Fiecare persoana careia ii ceream (sau nu) sfatul avea o versiune diferita asupra a ceea ce <Trebuie facut>. Si, in talmes-balmesul asta de informatii, nu stiai pe care s-o alegi (nu ca ar fi fost vreuna din ele de sorginte ortodoxa, though). De exemplu, i-au pus in tron un saculet care continea pieptene, ac/ata, noua maracini, usturoi, ceapa si altele (?!?).
--- Dumnezeu, intr-adevar, ne asculta rugaciunile. Ale mele au fost:
*sa aiba parte de sfarsit crestinesc (si a avut, a murit cu lumanare, impartasita),
* s-o mai lase Dumnezeu langa noi cateva zile, sa ne resemnam/obisnuit cat de cat cu ideea
*sa ne intareasca Dumnezeu pe toti si in special pe bunicul (stiindu-i problemele cardiace si amintindu-mi de cate zeci de ori am chemat ambulanta pt el, ma temeam ca vom avea parte de un al doilea deces in familie, in zilele astea...dar l-a intarit Dumnezeu ! Multumesc, iti multumesc Doamne! Azi de exemplu a rezistat cateva ore, dimineata la capela, apoi cand a inceput sa se simta rau l-am dus acasa, de unde l-am si luat, pentru parastasul de la restaurant.)
* sa imi pot termina lucrarea de disertatie la timp (In delasarea mea infinita, am tot amanat redactarea ei....iar cand s-a intamplat necazul cu bunica, eram presata nu doar de iminenta mortii ei, ci si de deadline-ul depunerii lucrarii. Nu stiu cum de m-a intarit Dumnezeu sa ma pot ocupa de ambele, dar Ii multumesc! Deloc intamplator, luni, in cursul zilei am depus lucrarea la secretariat, iar la cateva ore dupa, s-a intamplat tragedia. Ooof, parca ar fi asteptat, saraca, sa termin cu problema asta, inainte sa plece dintre noi... )
--- Milostenia este placuta Domnului si uneori El ne da prilej s-o facem in adevaratul ei sens. Si am sa va exemplific printr-o intamplare pe care am luat-o ca pe un semn. Marti dimineata (la cateva ore dupa deces) m-am dus la brutarie sa cumpar paine, pt impartit (trebuiau impartite 9 pomeni, nu stiu semnificatia though). La brutarie am cerut 10 paini (desi stiam clar ca am nevoie de 9), moment in care vanzatoarea mi-a spus "cum de-ati stiut? chiar 10 mai avem". Ei bine, nu stiusem, asa a fost sa fie. Bun, luand cele 10 paini si cumparand si prajituri de post (desi abia cumparasem, in seara precedenta, era frigiderul plin de asa ceva), m-am indreptat spre blocul bunicilor -- in apropierea caruia, la doar cativa metri, am vazut o femeie sarmana cautand in tomberoanele cu gunoi. Dimineata, la 6 jumate, cu toata strada pustie, fara tipenie de om, dar totusi am zarit-o pe ea. Care erau sansele?!? Atunci am constientizat de ce am luat o paine in plus, de ce am cumparat prajiturile alea,desi mai aveam. Si tot atunci am inteles ca milostenia cu adevarat primita e cea facuta celor aflati in nevoie. I-am dat painea si prajiturile si am simtit o bucurie de nedescris, de neexprimat in cuvinte ! Sper cu tarie ca de pomana aceea s-a bucurat cel mai mult sufletul bunicii! Da, m-am intors acasa cu cele 9 paini si s-au mai adaugat lor si alte produse alimentare, insa au fost date familiei si vecinilor, adica persoanelor care, fie vorba intre noi, nu aveau cu adevarat nevoie de mancare. Anyway, nu v-am povestit intrebarea in scop de impresionare, ci de sensibilizare: cand vreti sa daruiti ceva in memoria unei fiinte dragi voua, orientati-va (și) spre persoane cu adevarat sarace, asta este, cred, esenta milosteniei !
Ce neclaritati as mai avea:
- Citisem (parca) pe forum ca nu s-ar ingropa icoana care sta pe pieptul decedatului. Azi la inmormantare l-am intrebat pe preot daca e bine sau nu sa ramana icoana in sicriu si a zis ca alegerea e a noastra, ca se poate. Asa ca, oarecum cu teama (retineam ce-am citit pe forum) dar totusi impacata de acordul preotului, i-am lasat icoana in mana stanga, iar crucea in cea dreapta (era icoana pe care a avut-o in mana, cand a murit). Si totusi, am procedat bine sau am gresit??
- Cele 40 de pomeniri la Sf Liturghie trebuie date cat mai curand? Au legatura cu cele 40 de zile pana la judecata particulara? Intreb pt ca preotul ne-a zis ceva de un sarindar, dar n-am retinut detaliile, eram prea tulburata de eveniment.
- Maine dimineata vom merge (3 femei) la tamaiat. Am platit o femeie sa tamaie pana la 6 saptamani, dar totusi am inteles ca trebuie sa mearga (doar o singura zi, cea de dupa inmormantare) rudele la tamaiat. De asemenea, am mai auzit si ca nu trebuie sa se discute nimic pe drum, nici la dus, nici la intors, de asemenea nici la mormant sa nu se spuna nimic. Sincer mi se pare putin scary, incerc sa aflu semnificatia dar ma opresc la stadiul in care mi se face pielea de gaina. Stiti ceva despre obiceiul tamaiatului....pe silent?
- Azi, parastasul a luat in considerare (daca am inteles eu bine) 3 pomeniri - de 3 zile, de 9 zile si de 3 saptamani (?!). Si tot azi, preotul ne-a mai zis ca pana la 6 saptamani nu se mai merge la mormant, pt pomenire. Hmm, e adevarat ?? Intreb pentru ca alte persoane mi-au zis ca s-ar pomeni in fiecare sambata, pana la 6 saptamani.
Cam astea sunt tristele noutati...
Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti!