Iata un psiholog constient de faptul ca instrumentele de care dispune sunt limitate si insuficiente, motiv pentru care isi indruma pacientii spre biserica. Pana aici toate bune!
Ciudatenia e data de faptul ca acest psiholog (crestin) nu pare deloc animat de respectul datorat slujitorilor bisericii, pe care nu se sfieste sa-i denigreze in fel si chip, ba chiar inainteaza ideea ca fara specialisti ca el ar fi vai si amar de lumea asta. Altfel spus, nu psihologul are nevoie de Dumnezeu ci Dumnezeu de el.
De unde trag concluzia ca titulatura de psiholog crestin este nemeritata, nejustificata si este doar o fatada menita sa-i permite acestuia sa se adreseze cu precadere unei nise aparte din piata - crestini, slujitori si alti membri ai bisericii. Curata afacere!
|