[Eugen7]

Stiinţa (orice paradigma ştiinţifică, indiferent de epocă), prin observaţiile empirice confirmă (indirect) revelaţiile cosmologice din Sfânta Scriptura, oferind detalii despre modul cum funcţionează universul, cosmologia reprezentând deci puntea de legătură între ştiinţă şi teologia ortodoxă.

Dumnezeu este izvorul adevărului şi al oricărei forme de cunoaştere, El nu se poate exprima în moduri diferite şi contradictorii. Orice contradicţie între raţiune şi revelaţia divină rezultă fie dintr-o folosire falsă a raţiunii, fie dintr-o interpretare greşită a învăţăturii creştine.

Intre teologia ortodoxă şi ştiinţă nu poate exista opoziţie, ci distincţie, ele completându-se reciproc. Ştiinţa (studiul naturii prin observaţie şi raţionament) este limitată prin natura ei doar la descrierea (prin legi ştiinţifice a) modului în care funcţionează universul (prin diverse paradigme științifice), însă nu va putea spune niciodată care este cauza şi scopul existentei universului (şi implicit a omului).

Diversele paradigme ştiinţifice oferă grade diferite de explicare a funcţionarii universului, o noua paradigmă neimplicând invalidarea precedentelor. Spre exemplu paradigma ştiinţifică bazată pe mecanica newtoniană este incompatibilă cu paradigma ştiinţifică bazată pe teoria relativităţii datorită explicaţiei diferite oferite gravitaţiei precum şi definirea diferită a noţiunilor de timp şi spaţiu, însă ambele paradigme descriu aproape la fel de precis fenomenele din univers aflate in domeniul comun de aplicare (adică fenomene care au loc la viteze multa mai mici decât viteza luminii). Teoria Relativităţii însă, oferă explicaţii pentru fenomene din univers ce nu pot fi explicate de către teoria mecanicii clasice, newtoniene.
Antropologia cu implicaţiile ontologice, întrucât depăşeşte graniţele ştiinţei, este terenul disputelor filozofice (şi nicidecum ştiinţifice) dintre filozofiile materialiste (în principal, dar nu exclusiv) ce implică ateismul şi teologia ortodoxă.

Aşadar, nu trebuie confundată ştiinţa cu materialismul filozofic pe care se bazează ateismul militant.

Teologia ortodoxă nu intervine în ştiinţă, ci doar interpretează descoperirile acesteia (potrivit diverselor paradigme ştiinţifice corespunzătoare istoriei omenirii). Metodologia patristică este de referinţă şi ea se caracterizează prin acceptarea datelor ştiinţifice, acestea fiind trecute printr-o grilă de interpretare teologică, oferindu-se astfel un sens ontologic (evident ținând cont de antropologia teologică bazată pe Sfânta Scriptura şi Sfânta Tradiţie).

Astfel, sinteză neopatristică vine în continuarea tradiției Părinților din „epoca de aur” a gândirii Bisericii, când aceștia au integrat adevărul divin în modul de gândire al celor din cultura elenistică (paradigma ştiinţifică a epocii respective, bazată pe geocentrism ca model funcţional potential dar nu exclusiv, pentru univers), împrumutând de la aceasta terminologia pe care aveau să o folosească pentru a rafina cunoașterea adevărurilor dogmatice.