Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
De aceea am cautat sa inteleg crestinismul si din alta perspectiva diferita de cea stabilita dogmatic.
|
Problema e ca nu exista alta perspectiva. Crestinismul nu este DECAT dogmatic. Cand Dumnezeu transmite oamenilor un adevar de credinta, numim aceasta "dogma". Iar Dumnezeu o face cand stie ca oamenii nu ar fi putut ajunge la aceasta concluzie in baza simplului rationament, fiindca altfel nu ar fi fost nicio nevoie sa o reveleze. Prin urmare, nimeni nu "intelege crestinismul". Nu pe deplin. In el este mereu ceva de neinteles: exact partea lui dogmatica. Ce anume sa intelegi din faptul ca Dumnezeu este unul si, totusi, trei ? Ce sa intelegi din faptul ca Pruncul Isus, ala mic, caruia ii schimba Maria scutecele, este cel care l-a facut pe Adam si care niciun veac nu-l scapa din putere ? Ce anume sa intelegi din conceptia si nasterea virginala ? Nu ai ce sa intelegi: avem aici o obsesie a intelegerii care sta in calea adevaratului progres: progresul spiritual. Si nu ai ce sa intelegi, fiindca nu poti sa intelegi. La iesirea din aceasta obsesie ne cheama Dumnezeu cand ne cere sa fim asemenea copiilor. Nu sa fim egoisti precum copiii, nu sa mancam multa ciocolata, precum copiii. Ci sa luam anumite lucruri drept adevarate, precum copiii. Asa cum am luat drept adevarate lucrurile pe care ni le-a spus tatal nostru, lucrurile pe care ni le-au spus profesorii nostri. Aceste lucruri, pe care ni le-au transmis Dumnezeu ca Tata si Ecclesia ca invatatoare, le numim dogme. Adica, pe greceste, "invataturi". Nu ni le-a transmis de la inceput, ci pe parcursul intregii istorii. Ati observat, poate, ca Axiomele lui Euclid nu se predau la clasa 1. Dar nici in a 12-a. Se predau la un moment dat, cand copilul a avansat suficient de mult, pana la un punct de la care nu mai poate avansa fara a le primi. Ei bine, dogmele sunt axiomele Sfintei Invataturi. A crede ca poti aborda crestinismul altfel dacat dogmatic e o iluzie. Este ca si cand ai crede ca printr-un punct exterior unei drepte pot trece mai multe paralele la dreapta data. Atunci, iti construiesti un sistem al tau, paralel cu realitatea, sistem care si el e "dogmatic", fiindca se bazeaza si el pe niste dogme, numai ca acele dogme nu mai vin de la Euclid, ci de la altcineva.
Odata, am vazut la televizor o lansare de carte, in care cel ce prezenta cartea, Gabriel Liiceanu, a spus: "iesirea din tipare vechi inseamna intrarea in tipare noi". Am retinut aceasta formulare scurta si simpla, ca tot ce e genial, fiindca reda un raport intre iluzia unei libertati rau intelese si ce se intelege, indeobste, prin "dogmatic".