O minoritate dintre locuitorii Basarabiei, îndeosebi printre cei mai săraci și printre evreii de tendință radicală (desprinși din partidul socialist evreiesc Bund sau Всеобщий еврейский рабочий союз), era favorabilă regimului bolșevic și, prin urmare, ostilă Unirii, căreia i s-a opus și pe care Uniunea Sovietică s-a bazat pentru a lupta politic împotriva României.
Dintre toate teritoriile pierdute de Imperiul Rus/Tarist, Basarabia a fost singurul a cărui cedare nu a fost recunoscută de URSS.
Prin urmare, acesta a reacționat împotriva Unirii pe de-o parte suscitând în Basarabia însăși răscoala de la Tatarbunar, pe de altă parte înființând în Ucraina sovietică, pe malul stâng al Nistrului, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în care a dezvoltat Moldovenismul .
La procesul răsculaților de la Tatarbunar, au venit, ca apărători ai acuzaților, mulți intelectuali comuniști din Europa occidentală precum Henri Barbusse, care au contribuit, spre satisfacția Uniunii Sovietice, să popularizeze în străinătate imaginea falsa unei Românii represive care ar fi ocupat în mod nedrept un teritoriu profund doritor de a fi sovietic.
Unirea Basarabiei cu Romania a fost recunoscuta de catre guvernele american, britanic, francez, italian si japonez in anul 1920.
Prin tratatul de la Moscova din 1921, incheiat intre guvernul Turciei kemaliste si cel al Rusiei sovietice, sunt declarate nule, neavenite si abrogate toate tratatele inchiata inainte de 1917 intre fostul Imperiu Tarist si fostul Imperiu Otoman (deci inclusiv tratatul din 1812 de la Bucuresti).
|