[Hartford]

În prealabil postat de sofia_78

Vezi tu, de la vorba la fapta e cale lunga, si eu credeam ca iubesc si ca iert si ca nu judec, si dupa ce am facut ce mi-a spus parintele mi-am dat seama ca vazuse in sufletul meu ca eu nu iubesc cu adevarat, si nu iert cu adevarat si judec uneori, si-am vazut cum efectiv mi se usureaza sufletul aplicand iertarea asta descrisa si iubind cu adevarat, una e sa spun ca iubesc si alta e sa ma cercetez daca chiar iubesc, si cand stai sa analizezi si sa gandesti, eu, personal, mi-am dat seama ca iubirea e ceva foarte adanc, te misca in inima, e greu de explicat, dar pana nu te cercetezi pe tine insuti nu-ti poti da seama unde te afli in raport cu iubirea, iertarea, judecata sau mandria.. e greu de explicat in cuvinte ce simti dupa ce le aplici cu adevarat.

Vai Sofia si eu as vrea sa am un duhovnic ca al tau sa stiu si eu cam pe unde stau cu iubirea aproapelui si cu judecata semenilor nu mai vorbesc de mindrie.
PS:multumesc de mesajele tale am invatat multe de luat aminte.
vp