[George.m]

Aflam din Evanghelie ca Moise si Ilie s-au aratat celor trei Apostoli ce au fost martorii Schimbarii la Fata a Domnului.
Foarte interesanta e incercarea Sfantului Ioan Gura de Aur de a schita motivele pentru care Mantuitorul i-a adus pe Moise si pe Ilie la Schimbarea Sa la Fata:


"Se pot spune multe pricini! Prima este aceasta: pentru ca unii spuneau ca Hristos este Ilie, altii ca este Ieremia, iar altii, unul din profetii cei din vechime, Hristos aduce pe corifeii profetilor, ca ucenicii sa vada si prin aceasta deosebirea dintre robi si Stapan si ca pe buna dreptate a fost laudat Petru cand L-a marturisit ca Fiu al lui Dumnezeu.

In afara de asta, se poate spune si o alta pricina: iudeii Il invinuiau continuu pe Hristos ca ar fi calcator de lege si-L socoteau hulitor, pentru ca Isi atribuie o slava ce nu I se cuvenea, anume slava Tatalui si spuneau:
Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru ca nu pazeste sambata si iarasi:
Pentru lucru bun nu Te lovim cu pietre, ci pentru hula; ca om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
De aceea Hristos, ca sa arate ca amandoua aceste invinuiri sunt pornite din invidie, ca sa arate ca nici nu calca legea, si nici nu-Si atribuie o slava ce nu I Se cuvine cand spune ca este egal cu Tatal, aduce alaturi de Sine pe acesti doi oameni ai Vechiului Testament, care au stralucit si in una, si in alta.
Intradevar, Moise a dat legea (...), iar Ilie era un mare aparator al slavei lui Dumnezeu.

Se mai poate spune si o alta pricina pe langa cele spuse: Ca sa afle ucenicii ca are stapanire asupra mortii si a vietii, ca stapaneste si pe cele de sus si pe cele de jos. De aceea aduce pe Muntele Taborului si pe Moise, care murise, si pe Ilie, care nu murise.

Iar a cincea pricina ne-o descopera insusi evanghelistul
- Care e aceasta?
Ca sa le arate slava crucii, sa mangaie pe Petru si pe ceilalti ucenici care se infricosasera de patimile Domnului si sa le dea curaj.
Moise si Ilie, fiind alaturi de Iisus, nu taceau, ci vorbeau, spune evanghelistul Luca, de slava ce avea sa se implineasca la Ierusalim (Luca 9,31), adica patimile si crucea. Ca slava este numele ce se da totdeauna patimilor si crucii.

Hristos nu i-a incurajat pe ucenicii Sai numai prin cuvintele spuse de Moise si Ilie, ci si prin virtutea acestor barbati; si aceasta virtute mai cu seama le-o cerea ucenicilor Sai (...). Voia ca ucenici Lui sa fie urmatori acestor barbati si in conducerea poporului, si in staruinta, si in tarie; sa fie blanzi ca Moise, ravnitori ca Ilie si tot atat de purtatori de grija ca si ei; Ilie a indurat foametea trei ani de zile pentru poporul iudeu, iar Moise a spus: De le ierti lor pacatul, iarta-l! Iar de nu, sterge-ma si pe mine din cartea pe care ai scris-o." (Omilia LVI la Matei).