Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Am la țară o casă, în Bărăgan - casa părintească. O casă mare cu 5 camere, cu dependințe, cu de toate... Lemn masiv și cărămidă. A fost casa preotului, cândva... Curtea are 2000 m pătrați... O adevărată avere, ar părea...
M-am gândit de multe ori să ne mutăm acolo. M-a întrebat soția: ce vom lucra? Te pricepi la agricultură? Ai unelte? Cum vom trăi?... Dar copiii? Au școală, sunt copii prin sat/comună? etc.
Dezastrul din satele românești este atât de serios încât mai degrabă ne gândim acum să vindem casa și curtea... Dar, parcă, e păcat... E atât de frumos acasă... Iar prețurile caselor și terenurilor aferente (intravilan) au scăzut, sunt de nimic...
Deocamdată nădăjduim... facem răbdare, nădăjduim și ne pregătim de lucrările de primăvară care, în cazul nostru, înseamnă să curățăm curtea de bălării, să mai punem câteva flori, să îngrijim pomii și să facem curățenia de Paști... Cam atât mai putem face noi, în prezent, cu proprietatea de la țară.
Ar trebui îngrijită, valorificată, dar nu sunt resurse cam de nici un fel. Nici bani, nici timp, nici pricepere... Că doar suntem orășeni și intelectuali, deh!...
Vede cineva vreo soluție? Bănuiesc că sunt și alții în situații asemănătoare...
|
Totul se invata. Exista carti, exista internet cu tot ce trebuie sa stii despre gradinarit, agricultura, etc.
Priceperea si-o aduna omul din practica. Sfarsitul de saptamana este ideal pentru putina munca fizica, daca in timpul saptamanii stati pe scaun si nu va miscati.
Semintele se pun in pamant si le dai apa, cat le trebuie; restul il face si asa Dumnezeu.
De fapt ceea ce e greu, e schimbarea conceptiei.
Eu, daca as avea o casa, nu as vinde-o. Dar, fiecare face cum crede.