Unul dintre cele mai dificile pasaje din VT. Sunt doua posibilitati si pana in prezent nu am identificat un acord unanim cu privire la una dintre ele: Iefta si-a adus fiica drept sacrificiu sau Iefta si-a dedicat fiica pentru tot restul vietii ei, ea ramanamd virgina, sa slujeasca in sanctuarul central al Israelului. Voi parafraza, pe scurt cateva argumente si idei pentru fiecare dintre cele doua variante.

1.Iefta isi sacrifica fiica.

Incalcand faptul ca Legea mozaica interzicea sacrificiile umane (Lev 18.21;20.2-5;Deut 12.31) si fiind cumva la fel de ignorant cu privire la optiunea legala de a rascumpara persoanele dedicate astfel (Lev 27.1-8) Ifeta isi sacrifica fiica, pentru a implini juramantul facut Domnului, un fel de multumire anticipata, pentru victoria asupra fiilor lui Amon.Iefta traia intr-un mediu semi-pagan, intr-un spirit aproape generalizat de nerespectare a Legii (vezi Jud 17.6 si 21.25), aspecte care s-ar fi putut sa-l influenteze in sensul de a-si sacrifica fiica. In acest caz nu juramantul era gresit, el fiind obisnuit in perioada mozaica, ci modalitatea de a-l implini, unde a amestecat, posibil, o punere in practica pagana. Acest lucru ar trebui sa ne puna pe ganduri in raport de ce promitem lui Dumnezeu si cum intelegem sa le punem in practica, cateodata, dintr-un zel extrem, existand pericolul sa promitem ceea ce Domnul nu a cerut sa se faca, in modul cum gandim noi.

2. Iefta isi consacra fiica slujirii Domnului.

Inclusiv exegetii evrei s-au intrebat cum sa fie inteles corect versetul 11.31 adica daca sa traducerea corecta nu este de fapt: ,, va fi inchinat Domnului sau il voi aduce ca ardere de tot". In acest caz fata nu a fost sacrificata ci a fost dedicata slujirii religioase. Insa nici aici nu s-a ajuns la un consens. Unii spun ca tristetea lui Iefta era datorata faptului ca isi va sacrifica fata. Altii spun ca tristetea lui se datora faptul ca urma sa ramana fara urmasi, fata urmand a ramane fecioara in cadru religios, pentru un tata din acele timpuri, din Orientul Mijlociu, a ramane fara urmasi era a tragedie in toata puterea cuvantului. Altii spun ca fata tocmai de aceea s-a dus in munti sa-si planga fecioria pt ca stia ca va ramane fara barbat, ea urmand a se dedica slujirii Domnului in feciorie pt tot restul vietii ei.Altii spun ca si-a plans fecioria deoarece stia ca va fi sacrificata si era indurerata ca nu urma sa apuce sa fie mama sau sotie.

Tinand cont de diversitatea opiniilor, ramane demn de retinut, indiferent de situatie, determinarea fetei de a se respecta juramantul facut Domnului, indiferent daca tatal sau gresise sau nu (Judecatori 11.36).O dovada de credinta profunda.