[Mihnea Dragomir]

Chiar daca Sf Toma din Aquino (care il citeaza pe Sf Ieronim) ia de buna punerea fiicei lui Iefta pe altarul de jertfa, dupa umila mea parere, varianta sacrificiului uman iese din discutie.
Argumentul cel mai direct este...insasi ultima parte din capitolul respectiv din Judecatori, in care vedem cum fiica lui Iefta se retrage in munti doua luni ca sa isi planga...fecioria. Daca se avea in vedere omorarea ei, lucrul e absurd: nu am auzit in viata mea ca un kamikadze sa isi planga virginitatea. Am auzit sa isi planga viata, rudele, sa i se ofere ceremonia ceaiului baut spre locurile de bastina sau spre Muntele cel Sfant, orice altceva decat plangerea fecioriei. Dar, daca se avea in vedere consacrarea ei perpetua lui Dumnezeu, lucrul nu mai e absurd. Ea este consacrata "in intregime" lui Dumnezeu in felul in care monahii se consacra in intregime lui Dumnezeu, fiind "morti pentru lume". In acest caz, si numai in acest caz, plangerea virginitatii are sens.

De ce, daca nu e vorba de moartea fizica, ci de antitipul calugariei, Iefta isi smulge hainele de pe el ? Fiindca parintii, pana in ziua de azi, au dificultati mari in a accepta ca urmasii sa plece pe calea acestei consacrari in intregime, a acestui holocaust pentru Cristos, prin care calugarul se urca pe Cruce. Nu altul e cazul lui Samuel, si el singurul nascut.

Au aceste lucruri un ecou in vremea Noului Testament ? Au: iarasi vedem cum Sfanta Traditie completeaza dumnezeieste Sfanta Scriptura. Potrivit Sfintei Traditii, Maria, singura fiica a Sfintilor Ioachim si Ana este consacrata in intregime lui Dumnezeu si intra la Templu inca din frageda pruncie. Acolo, nu era singura, era cu prietenele ei. Si ea, ca si fiica lui Iefta, "nu a cunoscut barbat". Ea insasi spune, in Scriptura, cand arhanghelul Gabriel o anununta ca va zamisli: "cum se va face aceasta, caci nu cunosc barbat?"
Analogia dintre Sfanta Fecioara Maria si fiica lui Iefta imi pare evidenta.