Acuma, ce să zic... După reputația mea (proastă, în sistemul de valori bulibășit unde îmi duc viața -mă refer la lumea asta întreagă) de misogin (hauzi!!), e cazul să o șterg d-aici cât să nu arunc iar o petardă (că tot e vremea lor!).
Așa că zic cuminte, cât pot de cuminte:
1) Lirica feminină are particularitățile ei. Un parfum, vorba primului articol, inconfundabil... De gospodină, probabil...:) Când spun parfum, asociez asta cu farmec, apropiere, tandrețe etc. La altceva refuz să mă gândesc, nu de alta dar sunt conștient că am reputație de misogin!...:))
2) Feminismul e prea urât ca să mă opresc la el. Puțin îmi pasă că e foarte răspândit. Dealtfel, ce lucru prost și urât nu e azi foarte răspândit? Bunul simț și valorile tradiționale au devenit nu doar o rara avis ci și un moft, căzut în dizgrație...
3) Una peste alta, acord următoarele note (în calitatea mea de profesor incurabil și complet nedorit) celor două articole:
a) nota 3, primului - nu vreau să aduc argumente. Ar putea fi lezant.
b) nota 2, celui de-al doilea.
În total 5, cât să treacă, la pachet, ultimele coșmaruri ale anului trecut.
Să dea Dumnezeu să avem un an mai bun!
Iar pentru asta avem nevoie de mult mai multă luciditate, care nu se obține fără bun simț și niscaiva muncă. Ce, cum? Muncă? Da. Foarte multă muncă. Sufletească, musai sufletească!
La mulți ani!
|