Da, interesanta e intalnirea cu moartea.
Te intalnesti cu moartea, iar moartea, ca un domn gratios iti intinde mana si te invita sa il insotesti. Si totusi, cand sa fi pe punctul de a face lucrul asta, domnul se intoarce si pleaca. Venise prea devreme iar tie nu ti s-a aprobat plecarea.
Dupa ce pleaca iti apar lacrimi in ochi. Si nu din cauza ca el, domnul in negru, ar fi plecat ci din cauza ca ai fi putut pleca cu el iar in urma ar fi ramas o mare adanca de lacrimi, tristete, deznadejde. Te infiori de cata durere ar fi putut urma daca plecai cu el.Si totusi intalnirea cu el a fost asa de rapida, asa de spontana ca ai vrut pur si simplu sa ii dai mana, fara sa ai posibilitatea de a alege.
E un bun moment sa realizezi ca acest moment spontan poate surveni oricand, atunci cand te astepti mai putin.Iar cand apare nu mai ai ocazia sa zici nici macar un Doamne ajuta! Cum te prinde, asa te ia. De aceea spuneau sf parinti ca atunci nu mai poti sa te intorci, sa te pocaiesti. Nu mai ai cum. pare ca totul se opreste:timpul, sentimentul, gandirea. Totul.
Nu existi decat tu ...si el(l-am personificat si l-am facut barbat din cauza ca eu sunt femeie, mi-a fost mai usor sa scriu asa).
Iar atunci cand el iti intoarce spatele, indraznesti sa ingami:""Mare esti Doamne! iti multumesc ca mi-ai mai dat o sansa! ajuta-ma sa o folosesc cum trebuie!"
E interesanta intalnirea, dar nu stiu cum e locul unde ma va duce el.Asa ca il rog pe Domnul sa ma ajute sa profit de aceasta sansa, ca de ultima.
M-am intalnit de 4 ori cu el(de doua ori in accident de masina, odata am dormit intr-o camera in care a mers gazul toata noaptea, iar a patra oara la nasterea ultimului copilas- ordinea cred ca era alta, dar ocaziile acestea au fost).
Nu mai mi-e frica de intalnirea cu el. Deja m-am invatat. Mi-e teama de durerea care o las in urma daca plec si mai ales mi-e teama ca nu voi ajunga acolo unde am dorit toata viata. Asta mi-e ingrijorarea cea mai mare.
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
|