Citat:
În prealabil postat de Bucuriepedrum
Eu nu înot cu capul sub apă. Și nici rugăciunea inimii nu o practic cu respirație, mi se pare o înșelare. Atunci inima se liniștește datorită respirației, nu rugăciunii, eu de unde să știu dacă ce spun are efect?
|
Am înțeles, mă si gândeam la înot craul în forța cum ar merge, înot plută e mai relaxant.
Nu cred că e musai datorată respirației starea de liniștire a inimii, părintele Teofil Părăian spunea că Arsenie Boca l-a învățat să facă pe respirație, alții nu menționează de respirație, unii spun doar „Doamne Iisuse miluiește-mă”, alții spun complet.
Citat:
În prealabil postat de Bucuriepedrum
Cu riscul de a părea țicnită sau mai rău (că spun nonsensuri), am ajuns la performanța de a gândi două lucruri simultan, rugăciunea și aiurelile mele obișnuite. Adică e evident că nu sunt atentă la rugăciune, chiar dacă în subsidiar există intenția.
|
Nu pari țicnită, sunt unii la care rugăciunea inimii se derulează și în somn, în Familia Ortodoxă parcă se povestea despre cum o mamă gravidă care se ruga cu rugăciunea inimii la o anumită oră într-o zi când nu a mai făcut a atenționat-o copilul cu o lovitură.