[Demetrius]

În prealabil postat de simpllu

Copiii respectivi au fost duşi la biserică, nu în alte locuri, dar nu au fost contrânşi să stea cuminţi în biserică toată slujba, au fost lăsaţi liberi în jurul bisericii.

Deci lor li s-a inoculat ideea ca la biserica se pot juca afara mai bine decat acasa, mai ales ca se aduna la un loc mai multi copii de aceeasi varsta cu aceeasi mentalitate ”bisericeasca”.

... Mare lucru să oferi libertate deplină copilului, cu nădejdea că, într-o zi, copilul îţi va urma exemplul. Copilul trebuie să prindă dragoste de biserică şi slujbe, nu invers.

Intocmai. Mare lucru sa oferi copilului invatatura corecta a bisericii, caci altfel nu va prinde dragoste de biserica si slujbe, ci obisnuinta, astfel ca la maturitate va ajunge si el la biserica din obisnuinta, precum 90-95% din ”credinciosii activi” de azi, care si ei sunt sub 10% din toti ortodocsii.

Cum se vede ca parintii merg din obisnuinta la biserica? Din faptul asa au invatat si ei de la parintii lor, sa mearga la biserica fara sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Lor le ajunge sa se ”miruiasca”. Prin asta ei isi dovedesc ”dreapta lor credinta”.

Iisus se jertfeste pentru toti cei prezenti, dar cei prezenti nu se spovedesc pentru Iisus (si nici pentru ei insisi) pentru ca nu sunt obisnuiti nici macar sa cante ”Doamne miluieste!”. Ei s-au obisnuit sa fie acolo duminica.
Asa au fost invatati ei si tot asa ii invata si ei pe copiii lor.

Vârsta de 1 an şi 9 luni nu este egală cu vârsta de 2 ani, nici cu 2 ani şi jumătate. Aş putea spune că diferenţa poate fi foarte mare, la prima vârstă sunt şanse ca el să nu vorbească, la ultima vârstă şansele să vorbească sunt mult mai mari. Altfel te înţelegi cu el când vorbeşte, nu ştiu ce pretenţii poţi avea de la un copil cu o asemenea vârstă (1 an şi 9 luni).
Şi de unde ai ajuns tu la cocluzia că s-a pierdut timp preţios?

Depinde ce atentie acorzi unui copil de 1 an si 9 luni.
Orice ocazie ratata este un timp pretios pierdut pentru ca orice invatatura duhovniceasca este de doua ori mai grea decat indepartarea oricarei simple porniri a naturii trupesti.

In orice clipa copilul invata; orice ii spui el invata indiferent de varsta lui(chiar si in stadiul intrauterin), el inregistreaza toate mesajele din jurul lui, orice intamplare cu toate semnificatiile ei. E o fiinta omeneasca si trebuie tratat ca atare, insa necredinta parintelui il priveaza pe copil de multe realizari.

Si in biserica pe care o frecventez eu copiii au aproape toti parte de aceeasi atitudine... permisiva din partea parintilor.

Parerea mea critica la adresa parintilor ma vizeaza in primul rand pe mine.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, pe mine, pacatosul, miluieste-ma!