Cel ce va crede ca Dumnezeu este puternic sa zideasca pe om din nou, acela se mīntuieste īntr-o clipeala, ca noua dupa credinta ni se da. A nu crede astfel īnseamna a nesocoti pe Dumnezeu. Zicea un parinte la pateric ca toti credem ca Dumnezeu face minuni, dar noi trebuie sa credem ca El face minuni si cu noi, cu noi pacatosii, asa cum sīntem, si nu cīndva, ci acum, acum si aici, ca nu-i alta vreme decīt cea pe care o avem si cea pe care o avem e cea mai buna. Du-te īn camera ta si zi: “Iata, Bunule, am venit. Tu stii cine sīnt. Tu m-ai zidit, Tu mīntuieste-ma. Stiu ca poti, stiu ca vrei. Ajuta-ma”. Si mai multe cuvinte nu mai spune, asteapta pīna va veni nadejdea peste tine. Eu stiu ca daca omul se va pune jos īn camera Sa si va zice Domnului: “Nu ma ridic pīna nu ma ierti”, Dumnezeu īl cerceteaza si Īl iarta, numai sa creada.
Sa ai obicei sa nu zici cuvintele sfinte numai ca sa fie zise, ca asa pierd crestinii de azi rugaciunea si credinta, ca repeta cuvintele vietii vesnice fara sa le cerce pe inima
. Cuvintele acestea, daca sīnt zise cu simplitate si nadejde, īncalzesc inima si racoresc mintea, cufundīnd omul īn mare pace. Daca vei citi cīte vreun psalm doi īnainte a de a iesi din casa si tot asa īnainte de culcare, cred ca te vei linisti īn doua zile, dar sa nu prea vorbesti lucrurile lumii acesteia. Zic doua zile pentru ca īnca nu te-ai īntarit, dar daca ai cunoaste mai īndeaproape iubirea lui Dumnezeu, te-ai linisti dupa ce termini de zis “Īmparate ceresc”, chiar daca ai fi omorīt pe cineva cu 5 minute mai devreme.
Ce crezi ca este pacea inimii, oare curatarea de pacate? Dar sa stii ca si un gīnd poate arunca īn deznadejde mai mare decīt cea īn care te afli acum. Nu lipsa pacatelor aduce pacea inimii, nu lipsa pacatelor aduce sfintenia, ci inima smerita, adica inima care primeste toate cīte i se īntīmpla, chiar si pacatele, si īn toate vede lucrarea lui Dumnezeu. Pacea inimii īnseamna sa stii sa nu te clatini atunci cīnd vin pacatele asupra ta. Ca zice David “de sapte ori va cadea dreptul si se va ridica” si “fericit barbatul caruia nu-i va socoti Domnul pacatul”. Auzi, fericit nu cel ce nu pacatuieste, ci cel caruia Domnul nu-i va socoti pacatul! Dar cu-i nu-i socoteste Domnul pacatul, oare sīnt privilegiati din astia? Celui ce se spovedeste Domnului cu nadejde, zice mai departe David, de aceea va veni catre Dīnsul tot cuviosul (vezi aceastea īn psalmul 31).
Asa ca, sa ne ridicam acum īnaintea Domnului, ca pīna acum am fost pacatosi, dar de acum este vreme pentru o viata noua. Pe urma iara vom cadea si iara ne vom ridica. Si poate ca vom cadea mai tare decīt sīntem cazuti acum, dar asta n-are nici o importanta, ca atunci cīnd se ridica omul cu nadejde si cu dragoste catre Cel ce ne-a iubit pe noi, toate se spulbera. Sa ne minunam vazīnd zadarnicita toata uneltirea diavolului care a facut-o cu noi de la īnceputul vietii noastre, ca pe toate acestea le putem risipi printr-o vorba zisa cu īndrazneala copilareasca: “Doamne, Tu m-ai zidit, Tu mīntuieste-ma”. Sa fim precum copiii, ca aceea primesc bataie si pe urma, zbenguindu-se uita, si vin si se arunca rīzīnd īn bratele parintelui, si se īmbratiseaza, si se saruta, si uita.
Pr.Savatie Bastovoi - Scrisoare catre un prieten cazut īn ispita
http://savatie.trei.ro/savatie/scris..._in_ispita.htm