Citat:
În prealabil postat de Erethorn
O scurtă istorioară care are, poate, legătură cu subiectul, auzită de mine în cadrul unei omilii:
E vorba despre un sfânt (nu-mi aduc aminte numele) la care, în calitatea sa de duhovnic, a venit un membru al parohiei pentru a-i cere încuvințarea să poarte ciliciu (adică cămașa din păr, purtată pe piele, sub haine).
Sfântul a înțeles că ceea ce-l îndemna pe omul respectiv să-și dorească a purta ciliciul era, în fond, mândria, și că dacă i-ar fi dat încuvințarea acesta ar fi ajuns să considere că această practică de auto-mortificare îl face superior altor credincioși.
Ca urmare, pentru că ceea ce îi era necesar din punct de vedere duhovnicesc omului nu era auto-mortificarea, ci o lecție de umilință, sfântul i-a poruncit să poarte ciliciul, dar nu sub hainele sale obișnuite, ci deasupra acestora, la vedere.
|
Perfect adevarata povestea. Daca vei cauta umilirea vei sfarsi in mandrie. Mandrie de-a dreapta, cea mai periculoasa pentru ca din cauza ei a cazut Lucifer. Dar ceea ce spune Traditie1 are si partea sa de adevar. Umilirea bate mandria, e adevarat. Dar nu umilirea cautata, ci umilirea acceptata. Nu caut umilirea, dar o accept daca vine. Autoironia e o alta arma impotriva mandriei. Dar toate astea nu sunt inca smerenia. Smerenia ne vine de Sus, e haina fara de care nu se intra in Imparatie, si vine doar daca acceptam umilinta.
Har, smerenie si jertfa de sine.