"Sinodul nu este aceasta: sa se întruneascã simplu ierarhi si preoti, chiar dacã ar fi multi; ci sã se întruneascã în numele Domnului, spre pace si spre pãzirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stãpînirea de a încãlca canoanele, fãrã numai sã le aplice si sã se alãture celor predanisite, si sã urmeze pe Sfintii Pãrinti cei dinaintea noastrã... Sf. Ioan Gurã de Aur a spus deschis cã dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei."

Patriarhul ecumenic Antim VI (1845-1848), impreuna cu ceilalti patriarhi rasariteni: Ierotei al Alexandriei, Metodie al Antiohiei si Chiril al Ierusalimului si Sinoadele lor, in Enciclica din 1848, in numele Bisericii Unice, Sobornicesti si Apostolice au enuntat urmatoarea marturisire de credinta: “…La noi nici patriarhii, nici sinoadele, niciodata n-au putut introduce ceva nou, deoarece pastratorul bunei cinstiri este chiar Trupul Bisericii, adica poporul drept-slavitor, care totdeauna vrea sa-si pastreze credinta neschimbata potrivit cu credinta parintilor sai… Sa tinem marturisirea pe care am primit-o de la atatia barbati, evitand orice inovatie ca pe o insufletire a diavolului; cel care primeste inovatie vadeste nedesavarsita Credinta ortodoxa cea propovaduita. Dar aceasta este pecetluita ca desavarsita, nesuferind nici micsorare, nici adaugire, nici vreo schimbare oarecare si cel care indrazneste sa faca sau sa sfatuiasca sau sa cugete la aceasta, a si tagaduit credinta lui Hristos, s-a si pus de buna voie anatemei vesnice, pentru blestem impotriva Duhului Sfant, ca si cum n-ar fi vorbit drept in Scripturi si prin Sinoadele Ecumenice…, venerabilele Sinoade Ecumenice, acesti sapte stalpi ai casei Intelepciunii… Astfel toti inovatorii: fie ei eretici sau schismatici, care de buna voie “s-au imbracat cu blestemul ca si cu o haina…” (Ps. 108, 17), fie ca sunt papi, fie patriarhi, fie mireni, fie chiar si inger din cer – sa fie anatema!”