mi se pare o poveste interesanta despre aproapele....mergem pe strada zi de zi,vedem fel de fel de oameni,fiecare a avut cel putin odata tangente cu si despre IIsus Hristos....Unii l-au cunoscut mai mult,altii mai putin...
Unii ii vedem posomorati parca innecati in cele lumesti,alti absenti cu gandul in alta parte si nepasatori.Uneori in tramvai,autobuz,troleu,metrou sau pe strada sau etc. vedem din cand in cand pe vreun seaman care are o fata luminata,care zambeste,chipul lui e plin de ceva bun,hainele nu-i prea sunt caracteristice,e mai saracacios uneori,alteori e mai curat dar nicodata scump sau tipator imbracat...nu stim de ce zambeste si de ce e atat de linistit dar stim ca e bun si isi traieste viata ca un bun observator cum ar trebui sa o traim toti.Ne uitam atenti,il studiem si ne zicem:"Ce-o fi si cu nebunul acesta?"...De fapt noi suntem nebunii,suntem atat de impovarati si de preocupati mai mult de cele lumesti incat nu mai judecam nu mai analizam,suntem o populatie de consum,redusa majoritatea care nu mai judeca si traiesc doar ca sa faca bani,sa manance si sa se simta bine.
Ar trebui ca toti sa avem bucuria acelui copil in suflet!Atunci nu l-am mai considera nebun sau ciudat:)
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
|