[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de CristianR

Uite că iar zici bine. Deci faci distincția între persoana Duhului Sfânt și lucrarea Sa. Tot ceea ce susținem noi, cei care ți-am dat de furcă pe tema asta, este că în măgărița lui Balaam a fost lucrarea Duhului Sfânt, iar nu persoana Sa. Și sigur că lucrarea nu este despărțită de persoană, însă este, totuși, altceva.

Dacă ești de acord cu afirmațiile astea, am putea considera încheiat subiectul cu pricina.

Însă cred că am mai făcut distincțiile astea și în trecut.

Fi atent:

1. Lucrarea Duhului Sfânt este harul?
2. Lucrarea Duhului Sfânt este Duhul Sfânt? Sau Duhul Sfânt prin har? Sau fără har?
3. Lucrarea Duhului Sfânt este separată de Duhul Sfânt? Şi este separată de har? Sau împreună?

Of, Cristiane, unde-i mintea ta? Unde-i mintea voastră? Ai citit Tratatul despre Duhul Sfânt al Sfântului Vasile cel Mare? E înaintea Epistolelor sale, scrisorile. În PSB 12. O splendoare !

Îţi scriu esenţă concentrată din Tratatul despre Duhului Sfânt al Sfântului Vasile cel Mare:

Harul este lucrarea Duhului Sfânt, care nu acţionează separat de Duhul Sfânt, ci unde este harul este şi Duhul Sfânt, căci harul este energia Duhului Sfânt, cu care El lucrează, adică Duhul Sfânt se manifestă asupra creaţiei prin har, fiindcă creaţia nu poate cuprinde Creatorul, creatura nu poate intra în fiinţa lui Dumnezeu, dar Dumnezeu se manifestă în creatură, lucrând prin har asupra creaţiei Sale, de aceea harul nu poate fi gândit înafara lui Dumnezeu, că altfel Dumnezeu ajunge demiurg, semizeu, deschidem păgânismul politeist, iar Dumnezeu devine limitat şi împărţit între har, harisme, daruri, energii, lucrări, şi Sfânta Treime Domnul, nu va mai putea fi Unul Dumnezeu în trei Ipostasuri, sau Persoane.

Deci de ce atunci spun teologii din romano-catolicism, că harul şi energiile sunt create?

Fiindcă ei spun şi că Duhul Sfânt îl are doar episcopul Romei şi nu Duhul Sfânt nu lucrează decât asupra episcopului Romei, care doar el, poate trimite harul creat de Duhul Sfânt, asupra credincioşilor, doar el, episcopul Romei, poate trimite indulgenţele şi "beatitudinile" (faptele bune) ale sfinţilor (lor) asupra credincioşilor, că sfinţii le au din preaplinul belşug duhovnicesc şi nu mai au nevoie de ele şi Duhul Sfânt, le dăruieşte episcopului Romei să le dea credincioşilor.

Înţelegi?

Au nevoie să spună că harul şi energiile sunt create, ca să susţină infailibilitatea papală !!!

Dar Sfânta Scriptură spune cu totul altceva, împotriva ereziilor acestora ale romano-catolicismului. Biserica spune altceva.

Observi repercursiunile?

Prin harul creat au distrus Sfânta Treime, l-au pus pe episcopul Romei, ca Dumnezeu şi singura sursă a harului, au făcut harul separat de Duhul Sfânt, harul ca lucrare înafara Duhului Sfânt, deci harul este creatură, precum îngerii, harismele şi darurile la fel, sunt creaturi, Sfânta Treime e incapabilă să izvorască harul, e limitat, nu mai e Dumnezeu.

Apoi prin erezia "Maria imaculata" ei spun că Preasfânta Născătoare e născută prin Duhul Sfânt, ca şi Hristos.

Deci nu mai există Sfânta Treime, ci şi episcopul Romei e Dumnezeu şi Preasfânta Născătoare e Dumnezeu. Sfânta Cincime? Sfântul Infinit?
Doamne iartă-mă că am scris asta.
Ai observat, deci repercursiunile...

Bucurii.

P.S.: Da, frate ioan67, dar nu amărăciuni la tot pasul, de la oricine, chiar de la prieteni, de la amici, cunoscuţi. Cum nu te aştepţi să ai amărăciuni de la familie, soţie, copii, mamă, tată, nu? Ei sunt mângăiere, întărire, sprijin. La fel cum nu te aştepţi să ai amărăciuni de la fraţii şi părinţii din Mănăstire, nu? Ei sunt odihnă, sprijin, mângâiere, bucurie, unii faţă de alţii, toţi de acolo şi înmulţesc aşa mult că dăruiesc din belşugul lor duhovnicesc, oricui vine la Mănăstire, nu? Şi cei din familie, dăruiesc ospitalitate şi bucurie, oricui vine la cei din familie, în casă, în vizită. Şi noi aici, ar trebui să fim ca în familie, să vorbim cu bucurie, să ne simţim bine, să fim naturali, să ne descoperim, să ne îmbunătăţim unii prin alţii.

Ce bucurie era între Sfinţii Apostoli? Şi între fraţi şi ucenici? Ce ospăţ duhovnicesc? Ce bucurie era între cei credincioşi când primeau o scrisoare, o epistolă, sau însăşi vizita unuia a lui Hristos? Le venea fratele, ce bucurie în foişoare, când vorbea Pavel sau oricare Apostol, vedem din Faptele Apostolilor. Noi dacă nu ne bucurăm unii de alţii, dacă nu învăţăm unii de la alţii, ci ne încordăm mereu mintea împotriva celuilalt, nu numai că nu suntem creştin, lucru cel mai grav, dar nici măcar oameni nu suntem, nu putem dialoga, comunica, devenim animale, devenim agresivi, dobândim experienţă, credem că-i bine, aplicăm şi în viaţa reală şi dezumanizăm omenirea, fiind uneltele demonilor. Să nu fie!