Citat:
În prealabil postat de Anna
Oare daca nu ar fi fost Eva, si Dumnezeu i-ar fi dat lui Adam porunca de a nu gusta din pom, ar mai fi pacatuit el? Nu incerc aici sa dau vina pe femeie, cum a facut el, ci as vrea sa analizati pacatul in raport cu cuplul, nu in raport cu fiecare individual. Oare felul in care relationau cei doi unul fata de altul a favorizat pacatul? Poate radacina pacatului era chiar acolo? De ce a fost asa docil Adam? Un preot spunea ca pana si atunci a fost un bleg barbatul, ca a fost nevoie de femeie sa-i dea sa guste din pom  Niciodata n-am uitat gluma asta. Pana la urma pacatul fiecaruia e diferit. Eva a ascultat de sarpe, dar Adam a ascultat de Eva. Ce era mai rau, sa asculti de sarpe sau sa asculti de "perechea" data de Dumnezeu? Nu deschid topicul pentru erezii ci pentru ca am nevoie sa clarific relatia femeie-barbat, asa cum trebuia sa fie, asa cum este, asa cum este chemata. |
Parerea mea este ca greseala lor nu tine de cuplu sau necuplu, de feminin sau
masculin, nici c-a stat la discutii cu sarpele, ci de faptul ca NU S-AU CONSULTAT
cu Dumnezeu. Ei au luat decizia dupa mintea lor, amandoi deopotriva, intr-o
chestiune vitala, la care Dumnezeu i-a avertizat, deci trebuiau sa tina cont de
ea. N-au vrut raul, din contra, vroiau sa fie ca Dumnezeu, nu e nimic rau in
asta, dar trebuiau sa se consulte cu Dumnezeu si nu sa actioneze dupa mintea
lor. Acelasi lucru l-a repetat Iuda, dar cu consecinte mai drastice pentru el,
nemaifiind vorba de o "prima greseala". El cunostea prima greseala si toate
consecintele ei si totusi a comis-o din nou. Cu aceeasi intentie buna. Numai
ca binele dupa mintea noastra nu corespunde cu Binele lui Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.