View Single Post
  #8  
Vechi 29.11.2010, 09:24:03
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.781
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Anna Vezi mesajul
Oare daca nu ar fi fost Eva, si Dumnezeu i-ar fi dat lui Adam porunca de a nu gusta din pom, ar mai fi pacatuit el? Nu incerc aici sa dau vina pe femeie, cum a facut el, ci as vrea sa analizati pacatul in raport cu cuplul, nu in raport cu fiecare individual. Oare felul in care relationau cei doi unul fata de altul a favorizat pacatul? Poate radacina pacatului era chiar acolo? De ce a fost asa docil Adam? Un preot spunea ca pana si atunci a fost un bleg barbatul, ca a fost nevoie de femeie sa-i dea sa guste din pom Niciodata n-am uitat gluma asta. Pana la urma pacatul fiecaruia e diferit. Eva a ascultat de sarpe, dar Adam a ascultat de Eva. Ce era mai rau, sa asculti de sarpe sau sa asculti de "perechea" data de Dumnezeu? Nu deschid topicul pentru erezii ci pentru ca am nevoie sa clarific relatia femeie-barbat, asa cum trebuia sa fie, asa cum este, asa cum este chemata.
Când cineva, luând în ușor obligația respectării postului, contestă că încălcarea lui e materie gravă și întreabă cum ar putea bunul Dumnezeu să-i facă pe oameni să piardă Paradisul în urma a ceva atât de banal ca nerespectarea unei zile de post, eu răspund că acest lucru deja s-a întâmplat cu certitudine în cel puțin două cazuri. Adam și Eva au pierdut Paradisul exact prin încălcarea postului, comisă o singură dată. Atât de important este postul ! În ceea ce privește relația femeie-bărbat, este bine clarificată mai ales în alte pasaje biblice, așa cum este Epistola către Efeseni.

Citat:
Dar nu stiu de ce se vorbeste de un singur pacat, mie mi se pare o intreaga suita acolo. Dialogul cu sarpele, gustarea din pom, aruncarea vinei si a responsabilitatii.
Dialogul cu șarpele nu este păcat, fiind un lucru pe care Dumnezeu nu îl interzisese la vremea respectivă. Este ispită. De altfel, deși sunt prezentate foarte pe scurt, să urmărim secvența evenimentelor. Mai întâi, Eva este singură în fața pomului. Nu e nici un șarpe acolo. Șarpele apare după aceea, când deja Eva se plasase într-o situație periculoasă, fiind într-un loc unde n-ar fi trebuit să fie. Ori de câte ori ne plasăm noi înșine în situații periculoase, apare și șarpele. Noi nu înțelegem că a luat toți pomii la rând să guste și ar fi ajuns întâmplător acolo, ci mai degrabă se înțelege că, dintre toți pomii aceia minunați, se duce fix la cel la care nu trebuia să se ducă. Și atunci apare Șarpele și întreabă, nevinovat cum îl știm: "oare a spus Dumnezeu aceasta" ? Cât de mult seamănă cu șerpii zilelor noastre ! Oare a spus Dumnezeu că trebuie să nu facem asta și asta ? Gustați să vedeți ce bunătate zace în fructul oprit ! Gustați și dați și la alții, răspândiți moartea, zicând tuturor, și cu precădere celor mai apropiați, că asta e viața adevărată, de care ei să se bucure ! Dar și noi, cât de mult semănăm cu primii noștri părinți ! Urmașele Evei dau și azi vina pe șarpe. El e vinovat ! Dar și urmașii lui Adam ! Viața lor ar fi fost un paradis dacă nu ar fi fost femeia ! Ea este vinovată !
Eu nici nu i-aș spune "păcat primordial", cred că "păcat matricial" ar fi mai potrivit. Fiindcă restul păcatelor sunt variațiuni pe aceeași temă dintotdeauna.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 29.11.2010 at 09:40:03.
Reply With Quote