View Single Post
  #2  
Vechi 29.04.2011, 22:11:24
Scotland The Brave
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Ai lipsit ceva Mosule,dar ai adus numai bine in traista ta.Sa-ti dau si eu o mana de ajutor,cu ce am prin desaga mea pestrita,desi este greu de spus ceva dupa ce ai postat tu.Bafta batrine :)


"Doamne, învață-ne cum să ne rugăm!" – cunt cuvintele Apostolilor, care sunt dornici de rugăciune, resimt asta ca o nevoie adâncă, profundă, pe care nu ar trebui să ne-o înăbușim nici noi, așa cum facem acum, prinși in problemele vieții. Iisus le-a dat lor ca model rugăciunea Tatăl nostru, care e, după formă, o rugăciune colectivă. Noi suntem cu toții fii ai Tatălui ceresc și îi aducem slavă Acestuia, recunoscându-I Pronia: "facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ". Cerem apoi hrană pământească: "pâinea noastră cea de toate zilele". Această cerință ar fi una elementară, de aceea e așezată înaintea acelei cerințe spirituale, care ar fi mult mai importantă: "și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților nostri" . Scopul oricărui creștin este mântuirea și desăvârșirea. Aceasta e și partea finală a Rugăciunii Domnești: "ne mântuiește de cel rău". Așadar, rugăciunea cuprinde în sine întreaga ființă a omului: biologică, socială – omul în comuniune cu ceilalți – și sufletească, spirituală – mântuirea.

În literatura filocalică și ascetică creștină, se vorbește de nous ca fiind spirit, principiul tuturor funcțiilor inteligenței: gândirea, reflexia, judecata, discernământul. Prin intermediul nousului, omul are posibilitatea de a trancende, pentru că nousul este chipul lui Dumnezeu în om. Acesta poate fi acoperit sau murdărit de păcat, însă rămâne divin, nu prin natură, ci prin posibilitatea îndumnezeirii prin har. Rugăciunea nu e un simplu act uman, ci și o participare divină. Rugăciunea primește astfel putere, fiindcă Duhul se roagă împreună cu noi și pentru noi .( Romani 8, 26).

Rugăciunea adevărată, plăcută lui Dumnezeu se face în "duh și în adevăr", adică sincer și dezinteresat, din iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Rugăciunea individuală e dublată dacă omul își apleacă genunchii în fața altarului Bisericii, participând în mod activ la slujbele ei, după cuvintele Mântuitorului care zice că atunci când se strâng mai mulți și îi cer un lucru lui Dumnezeu, Acesta le îndeplinește cererile. Rugăciunea personală e însoțită și de cea a preotului, ca reprezentant al Împărăției divine și nu ne e nouă în măsură să îi judecăm pe slujitorii lui Dumnezeu. Cum zice și Sf.Apostol Pavel: fiecare să lucreze cu frică și cutremur, la mântuirea proprie.

Puterea rugăciunii, animată de credință, iubire și nădejde și-a dovedit eficiența terapeutică, atât asupra sufletului, cât și asupra trupului. Cazul femeii cananience, al sutașului, al părintelui ce avea fiul demonizat nu sunt singurele care demonstrează puterea terapeutică a rugăciunii pentru altul.Referindu-se la aspectul moral al rugăciunii, Sf.Ioan Gură de Aur arată că "atâta putere și tărie are rugăciunea, încât ninivitenii care trăiseră toată viața lor în fapte rele și de rușine, s-au schimbat îndată când a intrat in cetate rugăciunea și a adus o dată cu ea castitatea, dreptatea, prietenia, unirea, grija de săraci și toate bunătățile."

Trebuie să înțelegem prin rugăciune nu o simplă recitare mașinală de formule, ci o înălțare mistică. Această stare psihologică nu e intelectuală. Ea nu poate fi înțeleasă de filosofi și de oamenii de știință, și de aceea le este inaccesibilă...".Dacă e făcută în mod sincer, prin lepădare de sine și iubire jertfelnică pentru celălalt, însoțită de post, rugăciunea poate face minuni. Postul, practicat alături de rugăciunea intensă, e mult mai benefic sănătății decât postul practicat doar ca simplă abținere de la anumite mâncăruri. Dar numai cel ce se roagă cu adevărat simte și înțelege acest adevăr.

Paul Evdokimov, un important teolog contemporan, afirmă că nu e suficient să avem rugaciunea, ci să fim rugăciune. Una din principalele imagini din catacombele creștine era oranta, sau femeia în rugăciune, iar adevărata rugăciune înseamnă înălțare spirituală.Părintele Ilie Cleopa atrăgea atenția asupra treptelor rugăciunii. Primul nivel ar fi rugăciunea cu buzele, apoi cu gândul, cu mintea și culminând cu rugăciunea inimii, practică obișnuită a călugărilor și a celor înălțați sufletește. Această rugăciune mai e numită și Rugăciunea lui Iisus și presupune coborârea minții în inimă, pătrunderea adevărurilor dumnezeieși cu inima, cu latura afectivă. Acest fel de rugăciune presupune și un ritm al respirației ce acordează trupul la suflet. Însă, pentru a ajunge la acest nivel al rugăciunii – și aici poate fi vorba și de o performanță, după cum zicea Apostolul Pavel că suntem atleții lui Hristos – e necesară o practică îndelungată și constantă, făcută în iubire de Dumnezeu și de aproapele, și nu spre slavă deșartă și orgoliu.

Fiecare din noi ar trebui să țină strânsă legătura cu Creatorul nostru, să comunicăm cu Tatăl nostru prin tot ceea ce facem, așa cum îi sfătuiește Pavel pe Coloseni: "Orice faceți, în numele Domnului să faceți"(Coloseni 3,17). În acest fel, întreaga noastră viață devine rugăciune.

Last edited by Scotland The Brave; 29.04.2011 at 22:15:02.
Reply With Quote