Citat:
În prealabil postat de Barbara2000
Buna ziua!
Am si eu o problema si as vrea sa aud parerea dvs. Problema mea se numeste somajul, adica sint somera de peste un an de zile si nu se intrevad zile mai bune. Teoretic fac totul cum trebuie: caut anunturi cu joburi, trimit aplicatiile, din cind in cind mai apare o invitatie la interviu (foarte rar in ultimele luni) dar nici o oferta de job. Ca pregatire profesionala sint absolventa de facultate, am experienta in cimpul muncii, referintele de la fostii angajatori sint bune....deci?
Daca as privi numai partea "practica" a problemei, as gasi raspunsuri de genul "criza economica, multi someri, putine locuri de munca, etc.
Insa eu simt (cred) ca e ceva mai mult, ca un fel de pedeapsa sau incercare (sau cum vreti s-o numiti) pe care eu personal o percep ca o blocare din punct de vedere profesional, adica nu ma lasa sa ma dezvolt mai departe. Probabil ca spiritual sint "nitzel" mai sus decit eram anul trecut pe vremea asta dar datorita disperarii de care sint cuprinsa din ce in ce mai des in ultima vreme am indoieli si in ceea ce priveste inaltarea spirituala. Inca un amanunt ar fi ca acum vreo 3 ani am mai avut o "incercare" asemanatoare dar care a durat "numai" vreo 10 luni. Din cauza asta nu ma pot abtine sa intreb..."de ce mi se intimpla mie?"
Spre deosebire de experienta de acum 3 ani, de data asta mi-am refacut legatura cu Dumnezeu, in sensul ca am inceput sa merg la biserica duminica, sa aplic ce aud acolo (ma straduiesc), sa ma spovedesc si sa ma imparatsesc. Credinta si nadejdea in Dumnezeu imi dau o stare deosebita insa trebuie sa recunosc ca starea asta e deseori intrerupta de disperare.
Acum intrebarile mele sint cam asa: ce ar trebui sa fac sa depasesc (sa ies) din incercarea asta? de ce se repeta incercarile? stiu ca de incercari avem parte toata viata dar de ce doua de "acelasi fel"?
multumesc anticipat pentr pareri.
|
Doamne ajuta!
Cand avem o problema, indiferent de care, mica, mare, un gand care ne deranjeaza, o framantare, ori o mare suferinta, mai intai este bine sa ne rugam. Cum stim noi, atunci pe moment. Ori spunand scurte rugaciuni pe care le cunoastem. Apoi, citind din carti de rugaciuni - unele dintre acestea - apoi acatiste, paraclise, alte rugaciuni.
Daca te-ai spovedit si impartasit, probabil preotii ti-au recomandat sa citesti anumite rugaciuni. Citeste-le pe acelea.
Asa cum a spus si BogdanF2 este foarte important ca fiecare om, sa aiba duhovnicul lui. Duhovnicul - care sa devina parintele tau, prietenul tau si primul om la care sa te gandesti atunci cand ai nevoie de un sfat, cand ai o suferinta si de asemenea, cand ai si bucurii.
Daca ai un duhovnic la care mergi si te spovedesti, tu trebuie sa-i spui tot ce simti - asa cum spui tu „Insa eu simt (cred) ca e ceva mai mult, ca un fel de pedeapsa sau incercare ...” Simtirile acestea de care spui, trebuie sa le impartasesti duhovnicului tau. El te va indruma sub lumina Duhului Sfant iar tu – ca oricine dintre noi toti –trebuie doar sa urmezi sfaturile lui. Este suficient sa dam ascultare duhovnicului, ca „toate sa ni se adauge noua”. Pe langa faptul ca mergi duminica la Sfanta Liturghie (este foarte, foarte bine ca mergi), trebuie sa faci ascultare de duhovnic. Duhovnicul te va cerceta si te va indruma potrivit sufletului tau, potrivit intelegerii pe care o ai, potrivit credintei pe care o ai.
De asemenea, este foarte important sa tii post in zilele randuite.
Si eu cred ca citind volumele Parintelui Ilie Cleopa, multe lucruri ti se vor lamuri.
Tinand post, mergand si ascultand de duhovnicul tau, citind rugaciuni, mergand duminica la Sfanta Liturghie, facand fapte bune, Dumnezeu si Maica Domnului si toti sfintii te vor ajuta si iti vor da linistea sufletului si intelegerea de care ai nevoie.
Cand te rogi, cere sa-ti dea Dumnezeu serviciul pe care El stie ca iti este necesar. Vorbeste cu El, explica-i de ce iti doresti ceea ce iti doresti si atunci iti vei da singura niste raspunsuri la unele intrebari ale tale.
Roaga-te si la ingerul tau pazitor!
Doamne ajuta!