a fost odata
Doamne ajută! de-abia am descoperit acest forum și îmi cer permisiunea să intru în discutie.
mira-m-aș să am tocmai eu răspunsul le întrebarea tânărului care caută, dar mi-a venit o idee și m-am gândit să v-o împărtășesc.
mie îmi plac foarte mult basmele și cred că ele exprimă mult mai rapid și mai simbolic ceea ce rațiunea nu poate exprima în concepte.
a fost odată ca niciodată un erou ca toți eroii de basme (nu vreau să vă plictisesc cu toată povestea) care pentru a dobândi împărăția și fata de nevastă trebuia să treacă prin mai multe probe. una dintre ele este identificarea fetei iubite/pețite dintre mai multe fete care seamănă cu ea ca picăturile de apă între ele. iată-l pe eroul nostru pus într+o postură ciudată: cum să găsești adevărata fată dacă toate "par" la fel? înțelepciunea populară ne spune însă cum. eroul, care a avut un drum lung de parcurs, a întâlnit multe ființe minuscule și neajutorate, pe care nu le-a disprețuit sau omorât, cum am face noi, ci le-a ajutat. acestea, de obicei albinele, își oderă ajutorul în cazul în care eroul are nevoie de el. (și se pare că întotdeauna eroul are nevoie exact de ajutorul acelor ființe pe care le-a întâlnit.) albina deci, reușește să discearnă adevărul de aparență și ajută eroul. ea care separă în sine în mod natural nectarul de seva banală și o transformă în miere este capabilă să aplice același principiu asupra oricărui lucru din natură. eroul este salvat deci datorită milosteniei și a intervenției neașteptate, însă oarecum meritate, a unei ființe care are extraordinare calități.
în simbolistică și folclor Albina este considerată o miraculoasă întrupare a spiritului; ea poartă mesajul divin și este asociată cunoașterii și inițierii; în mitologia românească, albina rămâne mesagerul învestit cu puteri magice, deoarece “face miere/mierea se face ceară/ceara se face fădie/fădia se aprinde/raiul se deschide/Maica Domnului în brațe pe toți ne cuprinde”, după cum se spune într-un text popular. În multe legende, povești sau colinde, albinele sunt legate de crearea lumii; ele apar ca ajutoarele creatorului. (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri)
separarea adevărului de minciună este un lucru foarte subtil tocmai pentru că minciuna poate lua forma, înfățișarea adevărului. iar omul singur nu este capabil să le distingă pentru că păcatul originar asta a distrus în el. de aceea avem nevoie de tot ajutorul Duhului care nu se găsește decât în Biserică.
Elena
|