Citat:
În prealabil postat de Adriana-Simona
Ma gandeam: oare nu de multe ori spovedania prea in graba, fara a cunoaste realmente omul?
Si nu tot de atatea ori omului i se dau verdicte aspre, fara sa i se arate, fara sa i se explice de ce nu e bine ce face, fara sa i se aminteasca ca Dumnezeu il iubeste cu adevarat si il iarta.
Nu ar trebui acordat mai mult timp cunoasterii omului inainte de spovedanie?
Nu ar trebui sa i se faca o scurta cateheza a iubirii inainte de a-l lua la rost? (mai ales daca pana in acel moment nu a avut contact cu Dumnezeu si cu Biserica)
|
În mod normal, oamenii ar trebui să se spovedească abia după o minimă cateheză. În biserica mea se fac 10-12 lecții numite "pregătire pentru Sf Împărtășanie solemnă / pentru prima Sf Împărtășanie. În cadrul acestor lecții, se pune accent pe Taina Spovezii și pe Taina Împărtășaniei, care formează, împreună cu Taina Sf Mir, ceea ce numim "Sacramentele inițierii creștine". În cadrul acestor lecții, copiii sunt învățați cum se face o spovadă bună și li se spune că, spre exemplu, ascunderea unui păcat face ca spovada să nu fie bună. În acest caz, trebuie să se spovedească din nou, amintind toate păcatele mărturisite deja, plus acela ascuns, plus faptul că s-au spovedit ascunzând păcate. De asemenea, sunt învățați că nu numai preotul este legat să nu spună nimic din ce aude, dar ei înșiși sunt legați să nu spună canonul primit, nici să se laude cu spovada, sau cu postul, sau cu alte fapte bune, aceasta ducând la pierderea meritului.
Adulții care nu s-au spovedit de mult timp, ar trebui să planifice o întrevedere cu preotul, spunându-i de la început că e vorba de o spovadă generală. Altfel, preotul poate să creadă că e vorba de o spovadă curentă a cuiva familiar deja cu spovada: se așteaptă să termine în trei minute în loc de treizeci de minute, cât ar putea dura de fapt.