"Ortodoxia romaneasca nu a fost tinuta de ierarhi, ci de Sfintii din inchisori si de mamele crestine." (Parintele Justin Parvu)

"Rezistenta anticomunista s-a manifestat prin mai multe forme. Unii au ales calea muntilor, fiind singurii romani in libertate din perioada comunista. Altii au marturisit pe Hristos in temnitele comuniste. Un rol important l-au avut si mamele crestine, care, in taina, au sadit educatia ortodoxa in inimile copiilor.

Rezistenta s-a facut manifestat inca din 1944, cand bucovinenii au sarit cu arma in mana pentru apararea pamantului stramosesc; ea s-a accentuat dupa ce comunistii au falsificat rezultatele alegerilor din 1946.

Prin decretul nr.221/30 august 1948 a fost infiintata Directia Generala a Securitatii Poporului (pe scurt: Securitatea) sub conducerea lui Gheorghe Pintilie (pe numele sau adevarat Pantelei Bodnarenko), avand ca directori adjuncti pe Alexandru Nicolschi (Boris Grundeberg) si Vladimir Mazuru (Marurov). Securitatea era urmarita de omul lui Beria (seful aparatului repersiv stalinist), Alexandr Saharovschi si supravegheata de Serghei Kavtaradze, omul lui Molotov (ministrul de externe sovietic), caruia i-au urmat I.A. Vâşinschi. Securitatea a facut tot posibilul pentru infrangerea rezistentei anticomuniste.

Trei batalioane de securitate impreuna cu armata au inconjurat muntii si i-au supravegheat si din avion. Securitatea navalea prin sate, torturand si facand interogatorii ca sa afle informatii despre cei din munti. Elena Popa (1927-1996) s-a alaturat grupului de rezistenta din Muntii Fagarasului, fapt pentru care a primit 25 de ani de temnita. Elisabeta Rizea (n.1912), o femeie simpla, dar puternica si curajoasa, este cunoscuta drept eroina Rezistentei anticomuniste. In anul 1947 ea se alatura sotului ei, in Rezistenta din munti condusa de fratii Arnăuţoiu. Pentru aceasta a fost arestata si torturata de autoritati; a facut 12 ani de inchisoare comunista. Grupul fratilor Arnăuţoiu a infiintat in Muntii Muscelului organizatia Haiducii Muscelului; aceasta va cadea, dupa 10 ani, prin tradare. Cele mai multe grupuri de rezistenta au fost infrante prin tradare, fiindca securitaea reusise sa infiltreze spioni.

In 1950 a avut loc o mare rascoala anticomunista. Taranii au refuzat predarea coletelor stabilite de partid. Femeile, care nu mai aveau ce sa le dea copiilor sa manance, au rasturnat masinile securitatilor. La Silistea a venit o activista de partid ca sa-i convinga pe oameni sa dea cotele. Tarancile i-au spus ca n-au ce sa le dea copiilor sa manance. Activista le-a amenintat cu pistolul. Atunci ele s-au napustit asupra ei si i-au sfasiat toate hainele, lasand-o goala; a scapat cu fuga. Militienii si securistii arestau, iar taranii sareau sa-i elibereze pe cei arestati. Pe valea Motrului, militia a fost dezarmata. In comuna Moacsa, langa orasul Sfantul Gheorghe, taranii au votat o proclamatie prin care comuna era declarata Republica Independenta, care nu accepta relatii comerciale cu statul roman comunist. Comuna Plevna din Ialomita s-a baricadat intr-o reduta. La Micfalău, taranii inarmati cu coase si topoare au inconjurat comuna si au gonit pe activistii de partid. Securitatea nu mai facea fata arestarilor. Sangele a inceput sa curga siroaie prin sate; sute de tarani au fost omorati.

Conditiile din inchisorile comuniste nu diferentiau prea mult de la una la alta. Detinutii stateau pe ciment, ingramaditi cu zecile sau cu sutele in camere. Multi dintre ei au muri sufocati; gardienii nu rezistau in aceste camere mai mult de 5 minute. Altele erau camere de izolare, in care detinutul statea singur in curent si in frig cumplit. Unii erau tinuti in camasa de forta pana le izbucnea sangele pe nas si pe gura. Detinutii erau infometati, insetati, batuti, umiliti, torturati psihic. De multe ori erau obligati sa se bata unii pe altii; cei care au acceptat aceasta, au simtit povara pacatului si greutatea mustrarii de constiinta.

Toate aceste chinuri au avut un singur scop: lepadarea de Hristos. In ciuda torturilor de ani sau zeci de ani, cei mai multi au pastrat credinta in Dumnezeu si au avut curajul sa marturiseasca credinta.

Dintre miile de Mucenici si Marturisitori ai lui Hristos, cei mai cunoscuti sunt: Parintele Dumitru Bălaşa (n.1911), Parintele Dimitrie Bejan (1909-1995), Parintele Arsenie Boca (1910-1989), Dumitru Bordeianu (1921-2002), Parintele Gheorghe Calciu (1925-2006), Valeriu Gafencu (1921-1952), Radu Gyr (]905-1975), Ioan Ionalide (1920-1986), Gheorghe Jimboiu (1921-1963), Parintele Ilie Lacatusu (1909-1983), Georghe Manu (1903-1961), Costache Oprisan (1921-1958), Tudor M.Popescu (1893-1973), Atanastie Alexandru Stefanescu (1919-2008), Traian Trifan (1899-1990), Daniil Sandu Tudor (1896-1960), Dumitru Uţă (n.1916), Mircea Vulcanescu (1904-1952).

Despre Marturisitorii si Mucenicii din temnitele comuniste s-au scris, dupa revolutia din decembrie 1989, multe carti de folos, care au scos adevarul acelor vremuri tulburi la lumina."