(9)
Totusi, pe aceasta intindere mare pe care spuneti ca s-a format poporul roman, nu au fost doar romani, au fost paturi de populatii suprapuse.
Bineinteles, aceasta teorie, sau mai bine zis gandire, a paturilor de populatie care este de fapt absolut adevarata, este a lui P. P. Panaitescu si este foarte reala. Si in Imperiul Roman existau paturi de populatie. Noi nu negam nicio clipa faptul ca in foarte multe din partile romanesti, erau multi straini, multe alte popoare. Daca vorbim de exemplu de romanii din Crimeea si din Cuban, acolo era hanatul Crimeii, ce era stapanit de tatari si forma o patura suprapusa. Era patura romaneasca si patura tatareasca. In clipa in care vorbim de romanii din ceea ce s-a numit mai tarziu Galitia, sin Podolia, din mlastinile Pripetului, vorbim de romani care se suprapuneau cu mai multe paturi de populatie. Mai erau retelele de comunitati rutene, bieloruse, poloneze. Mai tarziu cele khazare sau evreiesti. Intre fiecare sat romanesc si alt sat romanesc erau nenumarate legaturi, la fel cum erau intre satele poloneze, rutene, si asa mai departe. Prin asta se mentineau. In clipa in care un sat sau un targ isi pierdea legaturile cu restul panzei de populatie se pierdea, se deznationaliza. Foarte putine au fost cele care izolate fiind au reusit sa se pastreze pana astazi. Exista sate romanesti izolate in carpati. Ei nu stiu de unde sunt, toti le spun ca au venit din alta parte. E acea lozinca, ucrainienii, ungurii, rusii, spun ca romanii au venit din Sudul Dunarii. Si bineinteles ca grecii, bulgarii si altii spun ca am venit din Nordul Dunarii.
Vorbim de o intindere mare a poporului roman si tocmai pentru ca romanii se suprapuneau si cu alte popoare ii ajuta sa ramana foarte bogati cultural si spiritual. Primeau si daruiau, daruiau si primeau. Ei se duceau si construiau in Austria, Rusia, la turci, dar in clipa in care mergeau in acele locuri, ei lucrau dupa, cum se spune astazi, gustul clientului. Adica dincolo de mestesugul lor erau o serie intreaga de cerinte. Unele poate erau prostesti, dar altele poate erau foarte destepte. Si ei mai invatau ceva. Invatau si apoi valorizau. Foloseau mai departe lucrul acela, sigur, incadrat in specificul romanesc. De pilda arhitectura din Moldova secolelor XV- XVI. Vorbim de ceea ce se numeste astazi goticul moldovenesc. Mesterii romani lucrand impreuna cu mesteri straini au izbutit sa creeze o cultura care era in acelasi timp al vremii, dar totodata era perfect romaneasca si ortodoxa. Goticul moldovenesc a valorizat elemente ale goticului in spiritualitatea ortodoxa si a creat ceva care nu este goticul sumbru, dominator, strivitor si apasator al occidentului. Este un gotic inaltatori, maret si totodata imbratisator pentru ca in Ortodoxie arhitectura trebuie sa imbratiseze.