[cristiboss56]

<< Cum trebuie inteleasa dragostea de sine a crestinului >> Dragostea de sine este virtutea prin care crestinul , intarit de harul sfintilor , depune toate eforturile pentru a-si dezvolta darurile primite de la Dumnezeu si pentru a-si desavarsi viata, potrivit legilor morale, spre a ajunge la unirea cu Dumnezeu. Deci , daca dragostea fireasca de sine se cuprinde in imboldul pastrarii vietii, virtutea dragostei de sine se arata prin pastrarea , sporirea si buna intrebuintare a darurilor primite de la Dumnezeu. Cum se cuvine sa isi arate crestinul dragostea de sine ? Crestinul isi arata dragostea de sine prin grija fata de luminarea si intarirea puterilor sufletesti si fata de mantuirea sufletului, dupa cuvantul Sfintei Scripturi care spune : "Ce-i va folosi omului daca ar castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde ?", precum si prin grija pentru sanatatea trupului si pentru folosirea lui in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. Care sunt foloasele dragostei de sine ? Virtutea dragostei de sine, fiind nedespartita de dragostea de Dumnezeu si de aproapele, este neaparat necesara pentru mantuire. Fara ea , crestinul nu poate indeplini lucrul pe care i l-a incredintat Dumnezeu in aceasta viata, nu poate fi staruitor in bine si nici nu poate folosi bine virtutile crestinesti. Ea infraneaza poftele rele, duce la ferirea de pacat si la impodobirea sufletului cu alese virtuti crestinesti. Pacatele impotriva dragostei de sine se cuprind in ura de sine, aratata prin savarsirea de fapte rele, precum citit in Sfanta Scriptura : " De vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii . " ( Parintele Gheorghe Mihaila - Radio Trinitas )