[ory]

Copilul meu obisnuieste sa bea apa noaptea, fapt pentru care detine in coltul patutului lui, o mica sticluta de apa pe care o i-a singur si o desface ca sa bea noaptea cand ii este sete. Bine-nteles, aceasta numai in anumite zile, nu bea mereu astfel, insa i-am pus sticluta langa el ca sa nu tipe la miezul noptii ca-i este sete.
Intr-o zi, a baut apa imediat dupa miezul noptii fiindca-i era sete...era spre duminica si l-am dus la biserica pentru Impartasanie , pe care nu a primit-o pentru ca i-am spus ca a baut o gura de apa dupa miezul noptii . Copilul avea 3 ani si ceva . Nu mai conteaza...probabil. A trecut foarte mult timp pana la urmatoarea incercare, este adevarat, si din ignoranta parintilor in acest sens.
Am observat ca biserica nu prezinta nici un fel de remuscare daca crestinii incep sa se departeze, daca prin atatea restrictii, acestia se resemneaza si prefera sa nu mai primeasca Sfintele, si lasa timpul sa treaca mult si bine, cu nevrednicia firii lor cu tot. Si aici ma refer, in special, la lucrurile minore care au loc in viata credinciosului, dar pentru care biserica se manifesta foarte strict...aproape fara rationament.
Este adevarat, uneori se inclina situatia in cealalta parte, unde biserica face dezlegari mult prea lejer, unde apeleaza la o toleranta care pune in pericol adevaratele valori ale duhovniciei, ajungand ca acestea sa se manifeste fara eforturi sustinute.
In ce consta vrednicia copilului de 3-4 ani fata de Sf. Impartasanie, puteti sa-mi spuneti, oare ?