Si totusi Ionut,pana la urma nu as crede ca e o diferenta intre mantuire si desavarsire.
As vrea sa explic de ce. Pentru a sublinia rolul inimii in faptele noastre .Chiar daca talharul s-a mantuit in ultimile clipe ale vietii sale,el nu a fost mai putin sfant ca sfintii ce au urmat.Chiar daca el nu s-a impartasit ca cei ce au urmat,s-a botezat si s-a impartasit direct cu sangele Mantuitorului care il stropea poate.Iar marturia sa,din ultima clipa,venita din constatarea sa proprie,ca el isi merita pedeapsa,dar Cel fara de prihana e rastignit nevinovat,ascunde o iluminare care altii se vor chinui poate ani intregi in chilii ,ulterior ,ca sa ajunga la ea. Nu oricine putea face ce a facut talharul,si nu in acele momente,cand lupta cu propria lui suferinta ,si regerete
Mantuirea nu vine fara desavarsire .
Chiar daca aceasta desavarsire e obtinuta doar in inima si nu are timp sa se manifeste in fapte ,mantuirea nu vine fara aceasta iluminare interioara,fara aceasta zguduire interna,a sufletului nostru.Se implestesc atunci regretele pentru viata noastra irosita de pana atunci,si dragostea nemarginita si increderea fata de bunatatea lui Dumnezeu.
Cine a trecut acest prag,al exploziei interioare,sfintenia ii va fi usoara apoi.
La fel s-a intamplat cu Maria Egiptreanca,care a avut doar o revelatie in curtea bisercii,si din clipa aceea,toata viata de 47 de ani,a mai mancat doar 5 paini. Cine vede dragostea lui Dumnezeu,iese din aceasta lume.
Mantuirea si desavarsirea merg mana in mana,Duhul desavarseste,iar Fiul mantuieste .
Si desavarsirea Duhului cum poate fi altfel,decat in duh !
|