Despre credința unei mame
Doi soți de curând căsătoriți, din Cluj, trăiau în armonie și în bună viețuire. Amândoi își doreau copii și bucurie. Iată că soția rămâne însărcinată. Își face un control medical la Cluj. Doctorul , în cele din urmă îi spune: -Trebuie neapărat să întrerupi sarcina ! Altfel vei naște un copil anormal, dement, cu malformații, un monstru. - Domnule doctor, mă las în voia lui Dumnezeu. Eu nu întrerup sarcina. Vreau să avem și noi un copil. Auzind soțul ei, o silea pe biata femeie să ucidă copilul înainte de naștere, ca să nu nască un "monstru". Femeia n-a vrut. În cele din urmă a început cearta în casă, neînțelegere și apoi divorț.
-Dacă nu vrei, să avortezi , a zis soțul, te-am lăsat, decât să am un copil dement. Rămasă singură, femeia își făcu curaj. Zilnic se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să nască un copil sănătos și normal. Zadarnice erau ocările părinților și sfaturile medicilor. Ea nădăjduia în Dumnezeu. Iată, se apropie vremea nașterii. Femeia s-a internat în maternitate. Apoi a născut foarte ușor un copil mare și frumos, cum rar s-a mai văzut în maternitate. Toți medicii s-au adunat în jurul ei. Nu mai ziceau un cuvânt. Credința și devotamentul de mamă al unei femei i-a rușinat pe toți. În prezent, copilul este la liceu, iar mama se mângâie cu dânsul în văduvia ei.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|