Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Ispitirea nu inceteaza toata viata.Suntem asemenea unui sac rupt.Coasem o gaura si se face alta.Acel care spune ca nu are ispite acela nu este pe calea cea dreapta.Ni se dau ispite pentru a ni se incerca credinta si atunci cand facem un pas inainte apar atatea ispite ca sa ne faca sa dam zece pasi inapoi.
Si totusi omul care lupta cu ispitele sporeste.Si cel car nu poate respinge ispita si cade, iar apoi o ia de la capt pana biruieste si acela sporeste.
Multi dintre noi cand incepem sa mergem pe acest drum si vin ispitele renuntam!
Sunt altii insa, care atunci cand nu le au isi fac griji,gandind ca Dumnezeu i-a uitat caci acel care depaseste ispita va primi si harul mai tarziu sau mai devreme ! Atata timp cat Dumnezeu stie ca ne poate salva sufletul ingaduie ispitirea dar, nu ne da mai mult decat putem duce.
|
Ispita ne smereste, ne opreste din ale mandriei . E dusul rece ce ne trezeste si ne readuce cu picioarele pe pamant. Ispitirea e curatitoare , precum focul ce curata rugina nefolositoare , o curatire permanenta si ncesara. Pai cum am fi Dorina noi, de nu am avea ispite si totul ar fi șnur ? Am intra in betia maririi desarte, mandria ne-ar umple toata viata , ne-am crede super si supra oameni, am fi intr-o sminteala continua, iar pocainta o "fata morgana", un simplu cuvant de dictionar si atat.