Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Marius22 apreciez stilistica și credința care răzbat deslușit din textul tău, însă nu pot să nu observ platonismul de fond al mesajului . Miza mântuirii se joacă în lume, adică în exterior, altfel creștinismul nostru se reduce la o simplă trăire subiectivistă în spațiul ambiguu al psihologiei individuale. Metanoia înseamnă (și) deschidere spre alteritate, mărturisire publică, manifestare. Împărăția cerurilor este înlăuntrul nostru în măsura în care ea se oglindește în afară, în perimetrul unde se manifestă iubirea ca act, în primul rând în Biserică apoi în extensiile sale (familie, grup de prieteni, proximitate locativă etc)
|
Mihail, nu sunt chiar atat de ancorat in "lumea ideilor".
Desigur, nici nu putem trata separat cele doua planuri avand in vedere, atat natura dihotomica a omului, cat si lucrarea Sfantului Duh in Biserica si, prin Biserica, in taina inimii noastre.
Daca mai sus am incercat sa subliniez creativitatea ortodoxiei in ceea ce priveste felul cum ia nastere intru noi "omul cel nou", la exterior, putem spune ca aceasta creativitate poate fi inteleasa prin ceea ce Teologia Dogmatica numeste ca fiind aspectul dinamic al Sfintei Traditii.