Relativ recent, părintele ne-a recomandat o serie de cărți, printre care și "Comuniune și alteritate. Ființarea personal-eclesială" a mitropolitului Pergamului, Ioannis Zizioulas. M-a atras mai mult pentru ideea de alteritate(!)... și căutând pe forumul nostru ceva în acest sens am găsit acest topic.
Spre rușinea mea am citit doar puțin din această carte, dar aș vrea să vă aduc în atenție unele fragmente/ idei, cu speranța că le putem dezvolta și înțelege mai bine împreună:
"Teologia și viața Bisericii implică o anumită concepție asupra ființei umane, concepție care poate fi rezumată pe scurt ca fiind ființarea persoanlă....
(a) Persoana este alteritate în comuniune și comuniune în alteritate...
(b) Ființarea personală este libertate...
(c) Ființarea personală este creativitate. Aceasta se aplică persoanei umane și este o consecință a înțelegerii libertății ca iubire și a iubirii ca libertate. Libertatea nu este față de cineva, ci pentru cineva sau ceva diferit de noi. Aceasta face ca persoana să fie ek-statică, să iasă adică din sine însăși și să depășească hotarele "sinelui". Ekstatis nu trebuie însă înțeles ca o mișcare către necunoscut și infinit; este o mișcare de afirmare a celuilat."
|